PLANCTO- „plancton, planctonic”. ◊ gr. planktos „care rătăcește, flotant” > fr. plancto-, germ. plankto-, engl. id. > rom. plancto-. □ ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante microscopice care plutesc în părțile superficiale ale apelor; sin. fitoplancton; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază microorganismele acvatice din care este alcătuit planctonul; sin. planctonologie.