2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLACÁRE, placări, s. f. Acțiunea de a placa și rezultatul ei. – V. placa.

PLACÁRE, placări, s. f. Acțiunea de a placa și rezultatul ei. – V. placa.

placare sf [At: DP / Pl: ~cări / E: placa] 1 (Îvr) Aplicare. 2 (Îvr) Lipire. 3 Acoperire a suprafeței exterioare a unor piese, elemente de construcție etc. cu un strat de material de altă natură, pentru a le proteja, a le mări rezistența, a le da un aspect mai frumos etc. Si: (rar) placaj1 (1). 4 (La jocul de rugbi) Placaj2. 5 (Frm) Abandonare. 6 (Avț) Aterizare pe verticală.

PLACÁRE2, placări, s. f. (Sport) Acțiunea de a placa2; oprire.

PLACÁRE1, placări, s. f. (Tehn.) Acțiunea de a placa1; acoperire.

PLACÁRE s.f. Acțiunea de a placa și rezultatul ei; placaj. [< placa].

PLACÁ, plachez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi suprafața unui element de construcție, a unui obiect etc. cu un strat de material de altă natură, pentru a-l proteja, pentru a-i înfrumuseța aspectul etc. 2. (La jocul de rugbi) A opri un jucător să pătrundă spre poarta adversă, imobilizându-l cu mâinile. 3. (Livr.) A părăsi, a abandona. – Din fr. plaquer.

PLACÁ, plachez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi suprafața unui element de construcție, a unui obiect etc. cu un strat de material de altă natură, pentru a-l proteja, pentru a-i înfrumuseța aspectul etc. 2. (La jocul de rugbi) A opri un jucător să pătrundă spre poarta adversă, imobilizându-l cu mâinile. 3. (Livr.) A părăsi, a abandona. – Din fr. plaquer.

placa vt [At: CUV. D. BĂTR. I, 119/ Pzi: ~chez / E: fr plaquer] 1 (Îvr) A aplica pe ceva. 2 (Îvr) A lipi pe ceva. 3 A acoperi suprafața exterioară a unui obiect, piese, element de construcție etc. cu un strat de material de altă natură, pentru a-l proteja, a-i mări rezistența, a-i da un aspect mai frumos etc. 4 (La jocul de rugbi) A împiedica un jucător să pătrundă spre poarta adversă, imobilizându-l cu mâinile și făcându-l să cadă. 5 (Frm) A abandona. 6 (Avț) A ateriza pe verticală.

PLACÁ2, plachez, vb. I. Tranz. (La jocul de rugbi) A opri un jucător să pătrundă spre poarta adversă, imobilizîndu-l cu mîinile.

PLACÁ1, plachez, vb. I. Tranz. A acoperi un obiect de metal cu o foiță din alt metal mai rezistent sau prețios (pentru a-i da un aspect mai frumos). ♦ A acoperi cu un strat de furnir.

PLACÁ vb. I. tr. 1. A acoperi fețele unui element de construcție, ale mobilelor sau ale unui obiect metalic cu un strat de material de altă natură. 2. A opri un jucător la rugbi să pătrundă către buturile adverse., imobilizându-l cu mâinile. 3. (Av.) A ateriza pe verticală. [< fr. plaquer].

PLACÁ vb. tr. I. 1. a acoperi cu un strat de metal subțire un alt metal. 2. a furnirui (mobile) cu lemn scump. 3. a aplica o foaie de material rigid pe un obiect. II. 1. a apăsa cu forță pe un lucru; a insista. 2. (rugbi) a opri un adversar să pătrundă către buturile proprii, imobilizându-l cu mâinile. 3. (muz.) a executa viguros, deodată, la pian, toate notele unui acord. 4. (av.) a ateriza pe verticală. (< fr. plaquer)

A PLACÁ2 ~chéz tranz. (jucător de rugbi) A opri stăvilind calea spre poartă. /<fr. plaquer

A PLACÁ1 ~chéz tranz. 1) (elemente de construcție, mobilier etc.) A acoperi cu placaj. 2) (obiecte de lemn) A acoperi cu furnir; a furnirui. /<fr. plaquer

*plachéz, a -cá v. tr. (fr. plaquer, d. ol. saŭ germ. de jos plakken, a încleĭa). Lipesc o placă (o foaĭe de metal ș. a.) pe ceva: a placa nuc pe brad, argint pe aramă. Argint placat (fr. argent plaqué), foaĭe de argint lipită pe alt metal maĭ ĭeftin.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

placáre s. f., g.-d. art. placắrii; pl. placắri

placáre s. f., g.-d. art. placării; pl. placări

placá (a ~) vb., ind. prez. 3 placheáză

placá vb., ind. prez. 1 sg. plachéz, 3 sg. și pl. placheáză

placa (ind. prez. 3 sg. și pl. plachează)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

arată toate definițiile

Intrare: placare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • placare
  • placarea
plural
  • placări
  • placările
genitiv-dativ singular
  • placări
  • placării
plural
  • placări
  • placărilor
vocativ singular
plural
Intrare: placa
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • placa
  • placare
  • placat
  • placatu‑
  • placând
  • placându‑
singular plural
  • plachea
  • placați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plachez
(să)
  • plachez
  • placam
  • placai
  • placasem
a II-a (tu)
  • plachezi
(să)
  • plachezi
  • placai
  • placași
  • placaseși
a III-a (el, ea)
  • plachea
(să)
  • placheze
  • placa
  • placă
  • placase
plural I (noi)
  • placăm
(să)
  • placăm
  • placam
  • placarăm
  • placaserăm
  • placasem
a II-a (voi)
  • placați
(să)
  • placați
  • placați
  • placarăți
  • placaserăți
  • placaseți
a III-a (ei, ele)
  • plachea
(să)
  • placheze
  • placau
  • placa
  • placaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

placare

etimologie:

  • vezi placa
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

placa

  • 1. A acoperi suprafața unui element de construcție, a unui obiect etc. cu un strat de material de altă natură, pentru a-l proteja, pentru a-i înfrumuseța aspectul etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. A acoperi cu un strat de furnir.
      surse: DLRLC MDN '00 sinonime: furnirui
  • 2. (La jocul de rugbi) A opri un jucător să pătrundă spre poarta adversă, imobilizându-l cu mâinile.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • surse: DEX '09 DEX '98
  • 4. aviație A ateriza pe verticală.
    surse: DN
  • 5. A apăsa cu forță pe un lucru.
    surse: MDN '00 sinonime: insista
  • 6. muzică A executa viguros, deodată, la pian, toate notele unui acord.
    surse: MDN '00

etimologie: