2 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLACÁRE, placări, s. f. Acțiunea de a placa și rezultatul ei. – V. placa.

PLACÁRE, placări, s. f. Acțiunea de a placa și rezultatul ei. – V. placa.

placare sf [At: DP / Pl: ~cări / E: placa] 1 (Îvr) Aplicare. 2 (Îvr) Lipire. 3 Acoperire a suprafeței exterioare a unor piese, elemente de construcție etc. cu un strat de material de altă natură, pentru a le proteja, a le mări rezistența, a le da un aspect mai frumos etc. Si: (rar) placaj1 (1). 4 (La jocul de rugbi) Placaj2. 5 (Frm) Abandonare. 6 (Avț) Aterizare pe verticală.

PLACÁRE1, placări, s. f. (Tehn.) Acțiunea de a placa1; acoperire.

PLACÁRE2, placări, s. f. (Sport) Acțiunea de a placa2; oprire.

PLACÁRE s.f. Acțiunea de a placa și rezultatul ei; placaj. [< placa].

PLACÁ, plachez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi suprafața unui element de construcție, a unui obiect etc. cu un strat de material de altă natură, pentru a-l proteja, pentru a-i înfrumuseța aspectul etc. 2. (La jocul de rugbi) A opri un jucător să pătrundă spre poarta adversă, imobilizându-l cu mâinile. 3. (Livr.) A părăsi, a abandona. – Din fr. plaquer.

PLACÁ, plachez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi suprafața unui element de construcție, a unui obiect etc. cu un strat de material de altă natură, pentru a-l proteja, pentru a-i înfrumuseța aspectul etc. 2. (La jocul de rugbi) A opri un jucător să pătrundă spre poarta adversă, imobilizându-l cu mâinile. 3. (Livr.) A părăsi, a abandona. – Din fr. plaquer.

placa vt [At: CUV. D. BĂTR. I, 119/ Pzi: ~chez / E: fr plaquer] 1 (Îvr) A aplica pe ceva. 2 (Îvr) A lipi pe ceva. 3 A acoperi suprafața exterioară a unui obiect, piese, element de construcție etc. cu un strat de material de altă natură, pentru a-l proteja, a-i mări rezistența, a-i da un aspect mai frumos etc. 4 (La jocul de rugbi) A împiedica un jucător să pătrundă spre poarta adversă, imobilizându-l cu mâinile și făcându-l să cadă. 5 (Frm) A abandona. 6 (Avț) A ateriza pe verticală.

PLACÁ2, plachez, vb. I. Tranz. (La jocul de rugbi) A opri un jucător să pătrundă spre poarta adversă, imobilizîndu-l cu mîinile.

PLACÁ1, plachez, vb. I. Tranz. A acoperi un obiect de metal cu o foiță din alt metal mai rezistent sau prețios (pentru a-i da un aspect mai frumos). ♦ A acoperi cu un strat de furnir.

PLACÁ vb. I. tr. 1. A acoperi fețele unui element de construcție, ale mobilelor sau ale unui obiect metalic cu un strat de material de altă natură. 2. A opri un jucător la rugbi să pătrundă către buturile adverse., imobilizându-l cu mâinile. 3. (Av.) A ateriza pe verticală. [< fr. plaquer].

PLACÁ vb. tr. I. 1. a acoperi cu un strat de metal subțire un alt metal. 2. a furnirui (mobile) cu lemn scump. 3. a aplica o foaie de material rigid pe un obiect. II. 1. a apăsa cu forță pe un lucru; a insista. 2. (rugbi) a opri un adversar să pătrundă către buturile proprii, imobilizându-l cu mâinile. 3. (muz.) a executa viguros, deodată, la pian, toate notele unui acord. 4. (av.) a ateriza pe verticală. (< fr. plaquer)

A PLACÁ2 ~chéz tranz. (jucător de rugbi) A opri stăvilind calea spre poartă. /<fr. plaquer

A PLACÁ1 ~chéz tranz. 1) (elemente de construcție, mobilier etc.) A acoperi cu placaj. 2) (obiecte de lemn) A acoperi cu furnir; a furnirui. /<fr. plaquer

*plachéz, a -cá v. tr. (fr. plaquer, d. ol. saŭ germ. de jos plakken, a încleĭa). Lipesc o placă (o foaĭe de metal ș. a.) pe ceva: a placa nuc pe brad, argint pe aramă. Argint placat (fr. argent plaqué), foaĭe de argint lipită pe alt metal maĭ ĭeftin.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

placare s. f., g.-d. art. placării; pl. placări

placare s. f., g.-d. art. placării; pl. placări

placáre s. f., g.-d. art. placării; pl. placări

placa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. plachez, 3 plachea; conj. prez. 1 sg. să plachez, 3 să placheze

placa (a ~) vb., ind. prez. 3 plachea

placá vb., ind. prez. 1 sg. plachéz, 3 sg. și pl. placheáză

placa (ind. prez. 3 sg. și pl. plachează)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PLACÁ vb. v. abandona, lăsa, părăsi.

placa vb. v. ABANDONA. LĂSA. PĂRĂSI.

Intrare: placare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • placare
  • placarea
plural
  • placări
  • placările
genitiv-dativ singular
  • placări
  • placării
plural
  • placări
  • placărilor
vocativ singular
plural
Intrare: placa
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • placa
  • placare
  • placat
  • placatu‑
  • placând
  • placându‑
singular plural
  • plachea
  • placați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plachez
(să)
  • plachez
  • placam
  • placai
  • placasem
a II-a (tu)
  • plachezi
(să)
  • plachezi
  • placai
  • placași
  • placaseși
a III-a (el, ea)
  • plachea
(să)
  • placheze
  • placa
  • placă
  • placase
plural I (noi)
  • placăm
(să)
  • placăm
  • placam
  • placarăm
  • placaserăm
  • placasem
a II-a (voi)
  • placați
(să)
  • placați
  • placați
  • placarăți
  • placaserăți
  • placaseți
a III-a (ei, ele)
  • plachea
(să)
  • placheze
  • placau
  • placa
  • placaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

placare, placărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a placa și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: placaj
etimologie:
  • vezi placa DEX '09 DEX '98 DN

placa, plachezverb

  • 1. A acoperi suprafața unui element de construcție, a unui obiect etc. cu un strat de material de altă natură, pentru a-l proteja, pentru a-i înfrumuseța aspectul etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. A acoperi cu un strat de furnir. DLRLC MDN '00
      sinonime: furnirui
  • 2. (La jocul de rugbi) A opri un jucător să pătrundă spre poarta adversă, imobilizându-l cu mâinile. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. livresc Abandona, lăsa, părăsi. DEX '09 DEX '98
  • 4. aviație A ateriza pe verticală. DN
  • 5. A apăsa cu forță pe un lucru. MDN '00
    sinonime: insista
  • 6. muzică A executa viguros, deodată, la pian, toate notele unui acord. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.