SALCIE¹, sălcii, s. f. Numele mai multor specii de arbori și de arbuști cu ramuri lungi, subțiri și mlădioase, cu frunze lanceolate și cu flori galbene-verzui dispuse în mâțișori, care cresc la marginea apelor (Salix); arbore aparținând uneia dintre aceste specii. ◊ Compus: Salcie plângătoare (sau -pletoasă) = varietate de salcie¹ cu ramuri foarte lungi, flexibile și plecate în jos (Salix babylonica). [Pl. și: salcii. – Var.: salce s. f.] – Lat. salix, -icis.

plângător, ~oare [At: ANON. CAR. / Pl: ~i, ~oare / E: plânge + -ător] 1 a Care plânge (1). 2-4 a (Pex) Plângăreț (1-3). 5 sf (Reg) Bocitoare. 6 a (D. voce, glas, sunete etc.) Trist. 7 a (D. sălcii) Cu ramuri lungi, foarte flexibile, lăsate în jos. 8 smf (Înv) Reclamant.

SALCIE¹, sălcii, s. f. Numele mai multor specii de arbori și de arbuști cu ramuri lungi, subțiri și mlădioase, cu frunze lanceolate și cu flori galbene-verzui dispuse în mâțișori, care cresc la marginea apelor (Salix); arbore aparținând uneia dintre aceste specii. ◊ Salcie pletoasă (sau plângătoare) = varietate de salcie¹ cu ramuri foarte lungi, flexibile și plecate în jos (Salix babylonica). [Pl. și: salcii. – Var.: salce s. f.] – Lat. salix, -icis.

PLÎNGĂTOR, -OARE, plîngători, -oare, adj. 1. Care plînge; plîngăreț. Olimbia cea plîngătoare bocea cu hohote ca la înmormîntare. BART, E. 80. Și-atunci glasul plîngătoarei fete Se-ncerca să cheme cînele-napoi, Numai ca s-audă hoțul, că sînt doi. COȘBUC, P. I 254. ◊ Fig. Și doru-i plîngător mereu Creștea... Din ce în ce mai greu. COȘBUC, P. I 282. ♦ (Substantivat, f.; regional) Bocitoare. Femei străine din sat, care își fac o meserie din aceasta și care poartă adevăratul nume de bocitoare, plîngătoare sau și tămîietoare. MARIAN, Î. 117. 2. Tînguitor, jeluitor, jalnic. Îi asculta glasul plîngător și-l cuprindea mila. REBREANU, I. 20. Și i-arn văzut murind ușor; N-a fost nici unul plîngător Că viața-i fum. COȘBUC, P. I 151. Natura desfătează cu glasu-i plîngător. Ea face în tăcere s-asculte toată firea. ALEXANDRESCU, P. 25. ◊ Fig. Lăsat în jos, pleoștit. Barba lui căruntă... se prelingea spre pămînt în lungi și plîngătoare șuvițe de lînă încîlcită. HOGAȘ, M. N. 134. 4 Salcie plîngătoare v. salcie. ♦ (Substantivat, învechit) Reclamant. Ajutat și de o deputăție de plîngători moldoveni... el zădărnici întreaga conspirație. IORGA, I. L. I 344.

SALCIE³, sălcii, s. f. Arbore cu frunze lucioase, cu flori galbene-verzui dispuse în mîțișori; crește pe malurile rîurilor și prin locurile umede (Salix). V. răchită. Din loc în loc, sălciile răsăreau puternic pe creștetul malului. GALAN, Z. R. 91. Să mă scald în Valea Morii, unde e salcia aia bătrînă. PREDA, Î. 45. Șuierul vîntului se auzea departe, în sălciile de pe mal. DUNĂREANU, CH. 97. ◊ Compus: salcie-pletoasă (sau plîngătoare) = varietate de salcie cu ramurile foarte lungi, flexibile și aplecate în jos, cultivată prin parcuri și cimitire (Salix babylonica). Cîteva sălcii-pletoase... ies Oltului înainte. BOGZA, C. O. 101. Sub o salcie-pletoasă, valul doarme și suspină. BELDICEANU, P. 57. – Pl. și: salcii (GÎRLEANU, L. 20, ALEXANDRESCU, M. 261).

PLÂNGĂTOR ~oare (~ori, ~oare) 1) v. PLÂNGĂREȚ. 2) (despre sălcii) Care are ramuri lungi lăsate în jos. /a (se) plânge + suf. ~ător

plângător a. care plânge: un glas plângător.

plîngătór, -oáre adj. Care plînge saŭ par’că plînge: glas plîngător, ochĭ plîngătorĭ. Salcie plîngătoare (fr. saule pleureur), barb. îld. „salcie pletoasă”.

plângător adj. m., pl. plângători; f. sg. și pl. plângătoare

salcie-plângătoare (specie de salcie) (desp. -ci-e-) s. f., g.-d. art. salciei-plângătoare; pl. sălcii-plângătoare corectat(ă)

plângător adj. m., pl. plângători; f. sg. și pl. plângătoare

!salcie-plângătoare (-ci-e) s. f., g.-d. art. salciei-plângătoare; pl. sălcii-plângătoare

plângător adj. m., pl. plângători; f. sg. și pl. plângătoare

salcie plângătoare s. f. + adj.

Salix babylonica L., « Salcie plîngățoare ». Specie care (înflorește primăvara înainte sau odată cu înfrunzirea. Flori dispuse în amenți verzi-gălbui jpe pedunculi frunzoși, cele mascule cu 2 stamine, iar cele femele cu ovar-sesil. Frunze liniar-lanceolate, fin-dentate, cca 14 cm lungime, alungit-ascuțite, glabre, pe spate verzi-cenușii, pețiol pubescent, stipele lanceolate. Arbore, cca 12 m înălțime, ramuri subțiri, elastice, galbene, foarte lungi, îndoite pînă la suprafața solului, fără peri, lucioase.

PLÂNGĂTOARE s. v. bocitoare, jeluitoare.

plângătoare s. v. BOCITOARE. JELUITOARE.

PLÂNGĂTOR adj. v. tânguitor.

PLÂNGĂTOR adj. jalnic, plîngăreț, scîncit, tînguitor, trist, (rar) scîncitor. (Cu glas ~.)