SALCIE³, sălcii, s. f. Arbore cu frunze lucioase, cu flori galbene-verzui dispuse în mîțișori; crește pe malurile rîurilor și prin locurile umede (Salix). V. răchită. Din loc în loc, sălciile răsăreau puternic pe creștetul malului. GALAN, Z. R. 91. Să mă scald în Valea Morii, unde e salcia aia bătrînă. PREDA, Î. 45. Șuierul vîntului se auzea departe, în sălciile de pe mal. DUNĂREANU, CH. 97. ◊ Compus: salcie-pletoasă (sau plîngătoare) = varietate de salcie cu ramurile foarte lungi, flexibile și aplecate în jos, cultivată prin parcuri și cimitire (Salix babylonica). Cîteva sălcii-pletoase... ies Oltului înainte. BOGZA, C. O. 101. Sub o salcie-pletoasă, valul doarme și suspină. BELDICEANU, P. 57. – Pl. și: salcii (GÎRLEANU, L. 20, ALEXANDRESCU, M. 261).