2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIZMUÍRE, pizmuiri, s. f. (Pop.) Faptul de a pizmui; pizmă, invidie. – V. pizmui.

pizmuire sf [At: PRAV. COND. (1780), 60 / Pl: ~ri / E: pizmui1] (Pop) 1 Ură. 2 Dușmănie. 3 Invidie. 4 (Îvr) Încăpățânare. 5 (Îvr) Stăruință.

PIZMUÍRE, pizmuiri, s. f. Faptul de a pizmui; pizmă, invidie. – V. pizmui.

PIZMUÍRE, pizmuiri, s. f. Faptul de a pizmui; pizmă, invidie. Au prins să roadă viermii nesațiului și ai pizmuiții. C. PETRESCU, A. 311. Niște curci îmbătrînite Gîrbovite și zburlite Sta sub șură tremurînd Și privind cu pizmuite a porumbilor iubire. ALECSANDRI, P. I 206.

PIZMUÍ, pizmuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A avea pizmă, a invidia pe cineva; p. ext. a dușmăni, a urî pe cineva. – Pizmă + suf. -ui.

pizmui1 v [At: URECHE, L. 162 / S și: (înv) pismui / Pzi: ~esc, (rar) pizmui / E: pizmă + -ui] 1 vt(a) (Îrg) A urî. 2 vt(a) (Îrg) A dușmăni. 3 vi (Înv; ccd) A purta invidie cuiva. 4 vr (Îvr) A se încăpățâna. 5 vr (Îvr) A insista.

PIZMUÍ, pizmuiesc, vb. IV. Tranz. A avea pizmă, a invidia pe cineva; p. ext. a dușmăni, a urî pe cineva. – Pizmă + suf. -ui.

PIZMUÍ, pizmuiesc, vb. IV. Tranz. A avea pizmă pe cineva, a invidia; a dușmăni pe cineva. Fiindcă avea darul de a fi curățel, toți flăcăii din sat îl pizmuiau. ISPIRESCU, L. 229. Drept să-ți spun, îți pizmuiesc fericirea. CARAGIALE, P. 127. Fetele vecinilor o pizmuiau, căci nu era nici una ca dînsa de frumoasă. BOLINTINEANU, O. 348.

A PIZMUÍ ~iésc tranz. (persoane) A trata cu pizmă; a invidia. /pizmă + suf. ~ui

pizmuĭésc v. tr. (d. pizmă; ngr. pismatóno, vsl. pizmiti sen). Invidiez. – Vechĭ și -măluĭésc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pizmuíre (pop.) s. f., g.-d. art. pizmuírii; pl. pizmuíri

pizmuíre s. f., g.-d. art. pizmuírii; pl. pizmuíri

pizmuí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pizmuiésc, imperf. 3 sg. pizmuiá; conj. prez. 3 pizmuiáscă

pizmuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pizmuiésc, imperf. 3 sg. pizmuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. pizmuiáscă

pizmui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pizmuiesc, conj. pizmuiască)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PIZMUÍRE s. v. animozitate, ciudă, discordie, dușmănie, gelozie, invidie, învrăjbire, necaz, ostilitate, pică, pizmă, pornire, ranchiună, ură, vrajbă, vrăjmășie, zâzanie.

pizmuire s. v. ANIMOZITATE. CIUDĂ. DISCORDIE. DUȘMĂNIE. GELOZIE. INVIDIE. ÎNVRĂJBIRE. NECAZ. OSTILITATE. PICĂ. PIZMĂ. PORNIRE. RANCHIUNĂ. URĂ. VRAJBĂ. VRĂJMĂȘIE. ZÎZANIE.

arată toate definițiile

Intrare: pizmuire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pizmuire
  • pizmuirea
plural
  • pizmuiri
  • pizmuirile
genitiv-dativ singular
  • pizmuiri
  • pizmuirii
plural
  • pizmuiri
  • pizmuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: pizmui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pizmui
  • pizmuire
  • pizmuit
  • pizmuitu‑
  • pizmuind
  • pizmuindu‑
singular plural
  • pizmuiește
  • pizmuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pizmuiesc
(să)
  • pizmuiesc
  • pizmuiam
  • pizmuii
  • pizmuisem
a II-a (tu)
  • pizmuiești
(să)
  • pizmuiești
  • pizmuiai
  • pizmuiși
  • pizmuiseși
a III-a (el, ea)
  • pizmuiește
(să)
  • pizmuiască
  • pizmuia
  • pizmui
  • pizmuise
plural I (noi)
  • pizmuim
(să)
  • pizmuim
  • pizmuiam
  • pizmuirăm
  • pizmuiserăm
  • pizmuisem
a II-a (voi)
  • pizmuiți
(să)
  • pizmuiți
  • pizmuiați
  • pizmuirăți
  • pizmuiserăți
  • pizmuiseți
a III-a (ei, ele)
  • pizmuiesc
(să)
  • pizmuiască
  • pizmuiau
  • pizmui
  • pizmuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pizmuire

  • 1. popular Faptul de a pizmui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: invidie pizmă attach_file 2 exemple
    exemple
    • Au prins să roadă viermii nesațiului și ai pizmuirii. C. PETRESCU, A. 311.
      surse: DLRLC
    • Niște curci îmbătrînite Gîrbovite și zburlite Sta sub șură tremurînd Și privind cu pizmuire a porumbilor iubire. ALECSANDRI, P. I 206.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi pizmui
    surse: DEX '98 DEX '09

pizmui

  • 1. popular A avea pizmă, a invidia pe cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: invidia attach_file 3 exemple
    exemple
    • Fiindcă avea darul de a fi curățel, toți flăcăii din sat îl pizmuiau. ISPIRESCU, L. 229.
      surse: DLRLC
    • Drept să-ți spun, îți pizmuiesc fericirea. CARAGIALE, P. 127.
      surse: DLRLC
    • Fetele vecinilor o pizmuiau, căci nu era nici una ca dînsa de frumoasă. BOLINTINEANU, O. 348.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Pizmă + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09