3 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PISTRÚI, -ÚIE, pistrui, -uie, s. m., adj. 1. S. m. Pată mică, brună sau gălbuie, care se formează pe pielea unor oameni (mai ales sub acțiunea soarelui). 2. Adj. (Rar) Pistruiat. – Pistru (reg. „pătat” < sl.) + suf. -ui.[1]

  1. În original, incorect: PISTRÚI, -ÍE, pistrui, -ie. cata

pistrui, ~e [At: PALIA (1581) / V: (reg) pestrâi a, (pop) pes~ / Pl: ~e / E: pistru + -ui] 1 a (Îrg; d. animale) Pestriț. 2 smf Animal domestic pestriț. 3 a (Rar; d. oameni) Pistruiat (1). 4 a (Rar; d. flori, ouă) Pestriț. 5 smp Pete mici, brune sau gălbui, care apar pe pielea unor oameni, sub acțiunea razelor solare sau a vântului Si: (rar) pistruială, (reg) pestriciune, pestrițătură. 6 (Pgn) Pată.

PISTRÚI, -ÚIE, pistrui, -uie, s. m., adj. 1. S. m. Pată mică, brună sau gălbuie, care se formează pe pielea unor oameni (mai ales sub acțiunea soarelui). 2. Adj. (Rar) Pistruiat. – Pistru (reg. „pătat” < sl.) + suf. -ui.

PISTRÚI2, -ÍE, pistrui, -ie, adj. 1. Pistruiat (1). Flăcăuașul cel subțiratic, cu gîtul lung și cu obraz pistrui... grăbea pe o potecă de-a dreptul peste un deal. SADOVEANU, B. 191. 2. Pestriț. Un izvor... șerpuia printre straturi pistruie de flori. La TDRG. Păsărică pistruie, Pe copaci în sus se suie (Fasolea). GOROVEI, C. 140.

PISTRÚI1, pistrui, s. m. (Mai ales la pl.) Pată mică brună sau gălbuie, care se formează pe obrazul (mîinile, gîtul) unor oameni, mai ales la cei blonzi sau roșcați. Dacă vreunul se lega de el că are părul roșu și pistrui pe obraz, săreați în apărarea lui. PAS, Z. I 61. Parcă îi scuturase cineva în față o bidinea de văpsea roșie, așa de mulți pistrui avea pe obraz. BART, E. 357. ♦ Fig. Pată (neagră). Trec corbii umplînd cerul de pistrui. LESNEA, A. 108. Numai ici-colo poposeau cîrduri de ciori punctînd cu pistrui negri obrazul pămîntului. REBREANU, R. I 70. – Variantă:(regional) pestrúi (BASSARABESCU, V. 180) s. m.

PISTRÚI ~ m. Pată mică de culoare brună-gălbuie, ce apare pe pielea unor oameni (mai ales a celor blonzi sau roșcați). /<sl. pistru

pistrúĭ, -úĭe adj. (d. pistru). Est. Pistruĭat. Pestriț: pasăre pistruĭe pe copacĭ se suĭe (cĭocănitoarea). – Și pe-.

pistrúĭe și pestrúĭe f., pl. (d. pistruĭ). Pl. Pete micĭ galbene care există pe fața unor persoane, maĭ ales la Jidanĭ. – Și pistrúĭ, m., pl. tot așa: pistruiĭ (Agrb. Înt. 57). V. puchinĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pistrúi1 (rar) adj. m., f. pistrúie; pl. m. și f. pistrúi

pistrúi2 s. m., pl. pistrúi, art. pistrúii

pistrúi adj. m., f. pistrúie; pl. m. și f. pistrúi

pistrúi s. m., pl. pistrúi, art. pistrúii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PISTRÚI s. lentigo, (rar) pistruială, (reg.) pestrițătură, pistriciune, (prin Transilv.) strelici. (Are ~ pe obraz.)

PISTRÚI adj. v. bălțat, pătat, pestriț, pistruiat, tărcat.

pistrui adj. v. BĂLȚAT. PĂTAT. PESTRIȚ. PISTRUIAT. TĂRCAT.

arată toate definițiile

Intrare: Pistrui
Pistrui nume propriu
nume propriu (I3)
  • Pistrui
Intrare: pistrui (adj.)
pistrui2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A120)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pistrui
  • pistruiul
  • pistruiu‑
  • pistruie
  • pistruia
plural
  • pistrui
  • pistruii
  • pistruie
  • pistruiele
genitiv-dativ singular
  • pistrui
  • pistruiului
  • pistruie
  • pistruiei
plural
  • pistrui
  • pistruilor
  • pistruie
  • pistruielor
vocativ singular
plural
pestrâi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M78)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pestrui
  • pestruiul
plural
  • pestrui
  • pestruii
genitiv-dativ singular
  • pestrui
  • pestruiului
plural
  • pestrui
  • pestruilor
vocativ singular
plural
Intrare: pistrui (s.m.)
pistrui1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pistrui
  • pistruiul
  • pistruiu‑
plural
  • pistrui
  • pistruii
genitiv-dativ singular
  • pistrui
  • pistruiului
plural
  • pistrui
  • pistruilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M78)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pestrui
  • pestruiul
plural
  • pestrui
  • pestruii
genitiv-dativ singular
  • pestrui
  • pestruiului
plural
  • pestrui
  • pestruilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pistrui (adj.) pestrâi pestrui

etimologie:

  • Pistru (regional „pătat” din limba slavă (veche)) + sufix -ui.
    surse: DEX '09 DEX '98

pistrui (s.m.) pestrui

  • 1. Pată mică, brună sau gălbuie, care se formează pe pielea unor oameni (mai ales sub acțiunea soarelui).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Dacă vreunul se lega de el că are părul roșu și pistrui pe obraz, săreați în apărarea lui. PAS, Z. I 61.
      surse: DLRLC
    • Parcă îi scuturase cineva în față o bidinea de văpsea roșie, așa de mulți pistrui avea pe obraz. BART, E. 357.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Pată (neagră).
      surse: DLRLC sinonime: pată attach_file 2 exemple
      exemple
      • Trec corbii umplînd cerul de pistrui. LESNEA, A. 108.
        surse: DLRLC
      • Numai ici-colo poposeau cîrduri de ciori punctînd cu pistrui negri obrazul pămîntului. REBREANU, R. I 70.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Pistru (regional „pătat” din limba slavă (veche)) + sufix -ui.
    surse: DEX '09 DEX '98