pistosi [At: ZILOT, ap. DDRF / V: (reg) ~oci, (înv) ~oși, ~troci / Pzi: ~sesc / E: nct] 1 vr (Îvr) A seca. 2 vt (Reg; c. i. oameni) A măcelări. 3 (Reg; c. i. fructe, legume etc.) A strivi. 4 vr (Olt; Mun; fig) A snopi în bătaie. 5 vr (Mun) A masa¹ puternic. 6 (Mun; c. i. oameni) A fi extenuat de eforturi fizice.

PISTOSI, pistosesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și popular) A zdrobi, a sfărîma, a strivi. Dunărea să și-l primească, Dunărea să-l pistosească. TEODORESCU, P. P. 567. ♦ Fig. A cheltui.

PISTOSI, pistosesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A zdrobi, a strivi; fig. a cheltui.

pistoci v vz pistosi

pistos, ~oasă a [At: GEORGESCU-TISTU, B. 17 / Pl: ~oși, ~oase / E: cf piști] (Mun; d. vase; csnp) Care lasă să picure din el un lichid.

pistoși v vz pistosi

pistroci v vz pistosi

pistosésc v. tr. (cp. cu piston, adică „pisălog”. V. chistosele). Rar. Zdrobesc, strivesc.

pistosi (pistosesc, pistosit), vb. – 1. A seca, a deseca, a scoate apa. – 2. A pisa, a melița. – 3. A sparge, a zdrobi. Ngr. παστόνω, aorist πάστωσα „a săra peștele”, cf. mr. păstosesc, păstosire „a săra și a presa carnea”. Primul sens lipsește în dicționare și e înv., cf. isvoadă de apă s’au pistosit (Zilot); sensul al doilea, rar, trebuie să reprezinte o confuzie cu pisa, pisăgi. Der. de la un ngr. *πιστίζω < it. pestare (Gáldi 258) nu poate fi probabilă.

PISTOSI vb. v. storci, strivi, terciui, zdrobi.

pistosi vb. v. STORCI. STRIVI. TERCIUI. ZDROBI.

pistosi, pistosesc, vb. IV (reg.) 1. (refl.) a seca (despre izvoare). 2. a zdrobi, a sfărâma, a măcelări. 3. (fig.) a bate tare, a snopi în bătaie. 4. a face masaj, a masa puternic. 5. (despre muncă) a obosi, a istovi, a extenua.

pistos, -oasă, adj. (reg.; despre vase) care lasă să picure (să iasă afară din el un lichid).