2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PISĂLÓG, -OÁGĂ, pisălogi, -oage, s. n., adj. 1. S. n. Unealtă casnică (de lemn, de metal, de piatră etc.), de obicei rotunjită ca o măciucă la un capăt sau la amândouă, cu care se pisează ceva în piuliță sau în piuă; pilug. 2. Adj. (Fam.; adesea substantivat) Care plictisește pe cineva cu repetarea aceluiași lucru, cu insistențele. – Pisa + suf. -ălog.

PISĂLÓG, -OÁGĂ, pisălogi, -oage, s. n., adj. 1. S. n. Unealtă casnică (de lemn, de metal, de piatră etc.), de obicei rotunjită ca o măciucă la un capăt sau la amândouă, cu care se pisează ceva în piuliță sau în piuă; pilug. 2. Adj. (Fam.; adesea substantivat) Care plictisește pe cineva cu repetarea aceluiași lucru, cu insistențele. – Pisa + suf. -ălog.

pisălog, ~oa [At: (a. 1805) GRECU, P. 312 / V: (reg) ~lug, ~sol~, ~sulug smf / Pl: ~ogi, ~oage (1-3) și ~uri / E: pisa + -ălog] 1 sn Unealtă casnică de lemn, de metal, de piatră etc., de obicei rotunjită ca o măciucă la unul sau la ambele capete, folosită la pisat în piuliță Si: pilug (2), (reg) mai2 (9), măiag, nilug, pil3 (2), pisălău (1), pisător (1), pisoi3 (1). 2 sn (Reg; îe) A-i sta (cuiva) ~lug pe cap A pisa (14). 3 (Reg) Mai2 (8). 4 sm (Reg; îf pisălug) Pilug (1). 5-6 smf, a (Fam) (Persoană) care plictisește pe cineva cu repetarea aceluiași lucru, cu insistențele. 7 sm (Reg; dep; îf pisălug) Cal bătrân, care merge greu.

PISĂLÓG1, pisăloage, s. n. Unealtă casnică (de obicei de metal sau de lemn) rotunjită ca o măciucă la un capăt sau la amîndouă, cu care se pisează în piuliță sau în piuă; pilug. Pisăm în găvanpisăm cu pisălogul – trei căpățîni de usturoi. STANCU, D. 195.

PISĂLÓG2, -OÁGĂ, pisălogi, -oage, adj. (Familiar; adesea substantivat) Persoană care plictisește cu vorba, cu insistențele. Ne-a tras Jan o șuetă, de nu mai puteam scăpa. Teribil pisălog! Încolo, băiat admirabil. C. PETRESCU, C. V. 63.

PISĂLÓG2 ~oáge n. Unealtă casnică cu o măciucă la un capăt (sau la ambele), folosită pentru pisat ceva în piuă. /a pisa + suf. ~ălog

PISĂLÓG1 ~oágă (~ógi, ~oáge) și substantival fam. (despre persoane) Care plictisește prin insistența sa. /a pisa + suf. ~ălog

pisălog n. unealtă de pisat ceva într’o piuliță. [Tras din pisà (sub influența sinonimului pilug)].

pisălóg n., pl. oage (d. pisez cu sufixu -log. V. piŭă). Vest. Chilug, instrument de metal, de lemn orĭ de porțelan cu care izbeștĭ în piŭă cînd pisezĭ. Fig. Iron. Persoană care te pisează cu vorba.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pisălóg2 s. n., pl. pisăloáge

pisălóg1 adj. m., s. m., pl. pisălógi; adj. f., s. f. pisăloágă, pl. pisăloáge

pisălóg adj. m., (persoană) s. m., pl. pisălógi; f. sg. pisăloágă, g.-d. art. pisăloágei, pl. pisăloáge

pisălóg (instrument) s. n., pl. pisăloáge


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PISĂLÓG s. pilug, (reg.) mai, măiag, nilug, pil, pisălău, pisător, pisoi. (~ cu care se pisează ceva în piuliță.)

PISĂLÓG adj. v. cicălitor, sâcâitor.

pisălog adj. v. CICĂLITOR. SÎCÎITOR.

arată toate definițiile

Intrare: pisălog (adj.)
pisălog1 (adj.) adjectiv admite vocativul
adjectiv (A64)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pisălog
  • pisălogul
  • pisălogu‑
  • pisăloa
  • pisăloaga
plural
  • pisălogi
  • pisălogii
  • pisăloage
  • pisăloagele
genitiv-dativ singular
  • pisălog
  • pisălogului
  • pisăloage
  • pisăloagei
plural
  • pisălogi
  • pisălogilor
  • pisăloage
  • pisăloagelor
vocativ singular
  • pisălogule
  • pisăloa
  • pisăloago
plural
  • pisălogilor
  • pisăloagelor
Intrare: pisălog (s.n.)
pisălog2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N21)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pisălog
  • pisălogul
  • pisălogu‑
plural
  • pisăloage
  • pisăloagele
genitiv-dativ singular
  • pisălog
  • pisălogului
plural
  • pisăloage
  • pisăloagelor
vocativ singular
plural
pisălug
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pisolog
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pisulug
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pisălog (adj.)

etimologie:

  • Pisa + sufix -ălog.
    surse: DEX '98 DEX '09

pisălog (s.n.) pisălug pisolog pisulug

  • 1. Unealtă casnică (de lemn, de metal, de piatră etc.), de obicei rotunjită ca o măciucă la un capăt sau la amândouă, cu care se pisează ceva în piuliță sau în piuă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pilug attach_file un exemplu
    exemple
    • Pisăm în găvan – pisăm cu pisălogul – trei căpățîni de usturoi. STANCU, D. 195.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Pisa + sufix -ălog.
    surse: DEX '98 DEX '09