2 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIRÁT, pirați, s. m. Persoană care se îndeletnicește cu pirateria, care comite acte de piraterie; hoț de mare, corsar. ◊ Pirat al aerului = persoană care comite infracțiunea de piraterie aeriană. ♦ Fig. Individ fără scrupule, care se îmbogățește prin jaf, tâlhărie etc. – Din fr. pirate.

pirat [At: VÎRNAV, F. M. I, 87v/20 / Pl: ~ați / E: fr pirate] 1 sm Persoană care comite acte de piraterie Si: corsar, (îvp) hoț de mare, tâlhar de mare. 2 sm (Îs) ~ al aerului Persoană care comite infracțiunea de piraterie aeriană. 3 ain Pirateresc (1). 4 ain Care se ocupă cu pirateria (1). 5 ain (D. casete, discuri, înregistrări etc.) Contrafăcut. 6 sm (Fig) Individ fără scrupule, care se îmbogățește prin jaf, tâlhărie, abuz.

PIRÁT, pirați, s. m. Persoană care se îndeletnicește cu pirateria, care comite acte de piraterie; hoț de mare, corsar. ♦ Persoană care comite infracțiunea de piraterie aeriană. ♦ Fig. Individ fără scrupule, care se îmbogățește prin jaf, tâlhărie etc. – Din fr. pirate.

PIRÁT, pirați, s. m. Tîlhar făcînd parte dintr-o bandă care cutreieră mările, pentru a jefui și răpi corăbiile. V. corsar. Ne-a vîndut lui Keir de la Alger, șef de pirați, care ne-a suit pe galeră. CAMIL PETRESCU, T. II 180. Bătrînul pirat arătă cu mîna lui vînjoasă spre largul mării, c-un fel de amenințare. BART, E. 30. Corabia spre stînci grăbit plutește, O vezi? Și nici un braț n-o cîrmuiește. Pirați în ea își numără grăbit Averi, și-mpart ce-au jefuit. COȘBUC, P. II 300. ◊ (Adjectival, rar) Flota venețiană a întîlnit flota pirată în dreptul insulei Corfu. CAMIL PETRESCU, T. II 322.

PIRÁT s.m. Hoț, tâlhar care străbate mările pentru a jefui, a prăda. V. corsar.Navă pirată = Navă armată al cărei echipaj săvârșește acte de piraterie. ♦ Cel care săvârșește acte de piraterie. ♦ Cel care săvârșește acte de piraterie aeriană. ♦ (Fig.) Individ fără scrupule, care se îmbogățește prin jaf etc. [< fr. pirate, it., lat. pirata].

PIRÁT I. s. m. cel care săvârșește acte de piraterie. II. adj. stație ~ = stație radiofonică clandestină; navă ~ = navă armată al cărei echipaj săvârșește acte de piraterie. (< fr. pirate, lat. pirata, gr. pirates)

PIRÁT ~ți m. Hoț de mare; corsar. ◊ ~ aerian a) persoană care comite un act de violență armată asupra echipajului unui avion, pentru a-i schimba cursul; b) aviator care atacă obiecte nemilitare. /<fr. pirate

pirat m. cel ce colindă mările spre a fura și jefui.

*pirát m. (vgr. peirátes, lat. pirata). Corsar, tîlhar de mare: pirațiĭ din nordu Africiĭ infestară mult timp Mediterana. Fig. Individ care se îmbogățește saŭ atacă pin mijloace tîlhăreștĭ: pirațiĭ preseĭ.

avión-pirát s. n. Avion care zboară ilegal ◊ „Unul din cele peste 1600 avioane-pirat. Sc. 16 XII 66 p. 6. ◊ „Sute de avioane-pirat lăsau încărcătura în Statele Unite.” I.B. 22 IX 75 p. 8 (din avion + pirat; v. C. Lupu în SCL 6/82 p. 504)

editúră-pirát s. f. 1991 Editură care publică lucrări fără a plăti drepturile cuvenite autorilor sau altor edituri v. ediție-pirat (din editură + pirat)

edíție-pirát s. f. (lit.) Ediție neautorizată de autor ◊ „Pe piață apăruseră ediții-pirat ale aceluiași tratat de chimie anorganică.” Fl. 7 I 67 p. 23. ◊ „În culegere figurează schițe și nuvele scrise cândva pentru magazine sau producții din tinerețe care «nu meritau să vadă lumina tiparului». Acestea au ajuns, nu se știe cum, să fie sustrase și tipărite în așa-numite ediții-pirat, cărți neautorizate de autor.” Sc. 24 XI 74 p. 6. ◊ „Edituri-pirat, ediții-pirat, rapturi editoriale de traduceri din literatura universală, furturi de inteligență culturală, artistică, științifică – iată câteva din gravele rezultate scăpate de sub controlul public [...]” R.l. 26 XI 91 p. 2; v. și 28 XII 66 p. 6 (din fr. édition-pirate; DMN 1966)

film-pirát s. n. ◊ „Filme «pirat». Numărul filmelor produse de cinematografia italiană este de trei ori mai mic decât în urmă cu 5 ani. Una din cauze o constituie proliferarea posturilor particulare de televiziune care difuzează așa-numitele filme «pirat» – pelicule copiate pe ascuns, pentru care nu plătesc nici o taxă.” Sc. 11 III 81 p. 5 (din film + pirat)

návă-pirát s. f. (mar.) Navă care cutreieră mările pentru a ataca și jefui alte nave ◊ „Împotriva cargoului «Baku» care transporta zahăr, nava-pirat a tras câteva salve cu tunuri de 20 mm și a deschis foc de mitralieră.” Sc. 30 III 63 p. 6 (din navă + pirat, după fr. bateau-pirate)

rádio-pirát s. Post de radio clandestin ◊ „O nouă stație de radio-pirat [...] va intra în curând în funcție în larg.” R.l. 1 X 66 p. 4 (din fr. radio-pirate; DMN 1966)

stáție-pirát s. f. Stație radiofonică clandestină ◊ Lupta între autoritățile britanice și stațiile-pirat se apropie de confruntarea finală.” R.l. 1 X 66 p. 4. ◊ „[...] Vă aduceți aminte probabil de cazul stațiilor-pirat organizate în limitele apelor teritoriale engleze?” Săpt. 1 X 71 p. 1; v. și R.l. 9 XI 82 p. 1, R.lit. 25 IV 85 p. 24 (din stație + pirat; cf. fr. station [de radio] pirate; DMN 1969)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PIRÁT s. corsar, (înv. și pop.) hoț de mare, tâlhar de mare.

PIRAT s. corsar, (înv. și pop.) hoț de mare, tîlhar de mare.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PIRAT AL AERULUI, persoană care săvârșește un act de piraterie aeriană (v.).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

OMANUL CONTRACTUAL (TRUCIAL STATES [tru:siəl steits] sau COASTA PIRAȚILOR), protectorat britanic (1853-1971), care și-a proclamat independența (1971) sub denumirea de Emiratele Arabe Unite.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pirat I. s. m. pl. pirați (intl.) polițist. II. adj. (pub.) neautorizat, ilegal, clandestin.[1]

  1. Sensul de „ilegal, clandestin” este un termen de propagandă și vă recomandăm să îl evitați. Vedeți și articolul „Termeni de propagandă”. — cata

radio-pirat, radiouri-pirat s. n. (pub.) post de radio clandestin.

știre-pirat expr. (pub.) 1. știre neautorizată / neoficială. 2. știre falsă.

Intrare: pirat
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pirat
  • piratul
  • piratu‑
plural
  • pirați
  • pirații
genitiv-dativ singular
  • pirat
  • piratului
plural
  • pirați
  • piraților
vocativ singular
  • piratule
  • pirate
plural
  • piraților
Intrare: știre-pirat
știre-pirat substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • știre-pirat
  • știrea-pirat
plural
  • știri-pirat
  • știrile-pirat
genitiv-dativ singular
  • știri-pirat
  • știrii-pirat
plural
  • știri-pirat
  • știrilor-pirat
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pirat, pirațisubstantiv masculin

  • 1. Persoană care se îndeletnicește cu pirateria, care comite acte de piraterie; hoț de mare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: corsar
    • format_quote Ne-a vîndut lui Keir de la Alger, șef de pirați, care ne-a suit pe galeră. CAMIL PETRESCU, T. II 180. DLRLC
    • format_quote Bătrînul pirat arătă cu mîna lui vînjoasă spre largul mării, c-un fel de amenințare. BART, E. 30. DLRLC
    • format_quote Corabia spre stînci grăbit plutește, O vezi? Și nici un braț n-o cîrmuiește. Pirați în ea își numără grăbit Averi, și-mpart ce-au jefuit. COȘBUC, P. II 300. DLRLC
    • 1.1. (și) adjectival Navă pirată = navă armată al cărei echipaj săvârșește acte de piraterie. DN
      • format_quote rar Flota venețiană a întîlnit flota pirată în dreptul insulei Corfu. CAMIL PETRESCU, T. II 322. DLRLC
    • 1.2. Pirat al aerului = persoană care comite infracțiunea de piraterie aeriană. DEX '09 DN
    • 1.3. figurat Individ fără scrupule, care se îmbogățește prin jaf, tâlhărie etc. DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.4. (și) adjectival Stație pirat = stație radiofonică clandestină. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic