PIRAT, pirați, s. m. Tîlhar făcînd parte dintr-o bandă care cutreieră mările, pentru a jefui și răpi corăbiile. V. corsar. Ne-a vîndut lui Keir de la Alger, șef de pirați, care ne-a suit pe galeră. CAMIL PETRESCU, T. II 180. Bătrînul pirat arătă cu mîna lui vînjoasă spre largul mării, c-un fel de amenințare. BART, E. 30. Corabia spre stînci grăbit plutește, O vezi? Și nici un braț n-o cîrmuiește. Pirați în ea își numără grăbit Averi, și-mpart ce-au jefuit. COȘBUC, P. II 300. ◊ (Adjectival, rar) Flota venețiană a întîlnit flota pirată în dreptul insulei Corfu. CAMIL PETRESCU, T. II 322.