opțiuni
  • info

3 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIPAT s. n. (Reg.) Faptul de a pipa. – V. pipa.

PIPAT s. n. (Reg.) Faptul de a pipa. – V. pipa.

pipat sn [At: DM / Pl: (rar) ~uri / E: pipa] 1-2 Fumat2 (cu pipa).

PIPAT s. n. Acțiunea de a pip a, de a fuma cu pipa; fumat.

PIPA, pipez, vb. I. Intranz. și tranz. (Reg. și fam.) A fuma (cu pipa). [Prez. ind. și: pip] – Din pipă.

pipa vi [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pzi: ~pez, pip / E: pipă] 1-2 (Trs) A fuma (cu pipa) Si: a pipăi2 (1-2), a pipăli (1-2). 3 (Reg; d. cai) A da din cap în sus și în jos, din cauza căldurii. 4 (Reg) A moțăi.

PIPA, pipez, vb. I. Intranz. și tranz. (Reg.) A fuma (cu pipa). [Prez. ind. și: pip] – Din pipă.

PIPA, pip și pipez, vb. I. Intranz. (Transilv.) A fuma (cu pipa). Îți dăm și o pipă, spune înălțatului împărat să pipeze cu ea. RETEGANUL, P. II 69. [Bărbatul] să stea-n casă la pipat, Să nu meargă seara-n sat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 181. ◊ Tranz. Fetele din Arpătac Mereu pipă la tăbac. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 452.

A PIPA ~ez intranz. A fuma din pipă. /Din pipă

pip și pipéz, a -á v. tr. și intr. (d. pipă). Trans. Fumez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pipat (reg.) s. n.

pipat (reg.) s. n.

pipat s. n.

pipa (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. pipez, 3 pipează; conj. prez. 1 sg. să pipez, 3 să pipeze

pipa (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 3 pipează

pipa vb., ind. prez. 1 sg. pipez, 3 sg. și pl. pipează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PIPA vb. (reg.) a tăbăci. (Toată ziua ~ mahorcă.)

*PIPA vb. (reg.) a tăbăci. (Toată ziua ~ mahorcă.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pipa, pipez, vb. I (reg.) 1. a fuma cu pipa. 2. (despre cai) a da mereu din cap în sus și în jos (din cauza căldurii). 3. a face pipe.

Intrare: pipat (part.)
pipat1 (part.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pipat
  • pipatul
  • pipatu‑
  • pipată
  • pipata
plural
  • pipați
  • pipații
  • pipate
  • pipatele
genitiv-dativ singular
  • pipat
  • pipatului
  • pipate
  • pipatei
plural
  • pipați
  • pipaților
  • pipate
  • pipatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: pipat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pipat
  • pipatul
  • pipatu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • pipat
  • pipatului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: pipa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pipa
  • pipare
  • pipat
  • pipatu‑
  • pipând
  • pipându‑
 singular plural
  • pipează
  • pipați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pipez
 (să)
  • pipez
  • pipam
  • pipai
  • pipasem
a II-a (tu)
  • pipezi
 (să)
  • pipezi
  • pipai
  • pipași
  • pipaseși
a III-a (el, ea)
  • pipează
 (să)
  • pipeze
  • pipa
  • pipă
  • pipase
plural I (noi)
  • pipăm
 (să)
  • pipăm
  • pipam
  • piparăm
  • pipaserăm
  • pipasem
a II-a (voi)
  • pipați
 (să)
  • pipați
  • pipați
  • piparăți
  • pipaserăți
  • pipaseți
a III-a (ei, ele)
  • pipează
 (să)
  • pipeze
  • pipau
  • pipară
  • pipaseră
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pipa
  • pipare
  • pipat
  • pipatu‑
  • pipând
  • pipându‑
 singular plural
  • pipă
  • pipați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pip
 (să)
  • pip
  • pipam
  • pipai
  • pipasem
a II-a (tu)
  • pipi
 (să)
  • pipi
  • pipai
  • pipași
  • pipaseși
a III-a (el, ea)
  • pipă
 (să)
  • pipe
  • pipa
  • pipă
  • pipase
plural I (noi)
  • pipăm
 (să)
  • pipăm
  • pipam
  • piparăm
  • pipaserăm
  • pipasem
a II-a (voi)
  • pipați
 (să)
  • pipați
  • pipați
  • piparăți
  • pipaserăți
  • pipaseți
a III-a (ei, ele)
  • pipă
 (să)
  • pipe
  • pipau
  • pipară
  • pipaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pipatsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi pipa DEX '98 DEX '09

pipa, pipezverb

  • 1. regional familiar A fuma (cu pipa). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fuma tăbăci
    • format_quote Îți dăm și o pipă, spune înălțatului împărat să pipeze cu ea. RETEGANUL, P. II 69. DLRLC
    • format_quote [Bărbatul] să stea-n casă la pipat, Să nu meargă seara-n sat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 181. DLRLC
    • format_quote Fetele din Arpătac Mereu pipă la tăbac. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 452. DLRLC
etimologie:
  • pipă DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.