2 intrări
25 de definiții

Explicative DEX

PIPA, pipez, vb. I. Intranz. și tranz. (Reg. și fam.) A fuma (cu pipa). [Prez. ind. și: pip] – Din pipă.

PIPĂRA vb. I v. pipera.

PIPĂRA vb. I v. pipera.

PIPĂRA vb. I v. pipera.

PIPERA, piperez, vb. I. Tranz. A pune piper (1) sau, p. ext., alte condimente (iuți) în mâncare. ♦ (Rar) A ustura, a pișca (în urma consumării unui aliment puternic condimentat). [Var.: pipăra vb. I] – Din piper.

PIPERA, piperez, vb. I. Tranz. A pune piper (1) sau, p. ext., alte condimente (iuți) în mâncare. ♦ (Rar) A ustura, a pișca (în urma consumării unui aliment puternic condimentat). [Var.: pipăra vb. I] – Din piper.

pipa vi [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pzi: ~pez, pip / E: pipă] 1-2 (Trs) A fuma (cu pipa) Si: a pipăi2 (1-2), a pipăli (1-2). 3 (Reg; d. cai) A da din cap în sus și în jos, din cauza căldurii. 4 (Reg) A moțăi.

pipăra v vz pipera

pipera vt(a) [At: ANON. CAR / V: ~păra[1] (Pzi: și reg, pipăr), pinpăra / Pzi: ~rez / E: piper] (C. i. mâncăruri sau băuturi) 1 A presăra piper sau alte condimente, pentru a potrivi gustul, a iuți etc. 2 (Rar) A pișca la limbă, în urma consumării unui aliment puternic condimentat, iute etc. corectat(ă)

  1. În original, fără accent — LauraGellner

piupăra[1] v vz pipera

  1. În definiția principală, varianta de față este tipărită greșit: pinpăra. Compară cu varianta piuper a cuvântului piper — LauraGellner

PIPA, pipez, vb. I. Intranz. și tranz. (Reg.) A fuma (cu pipa). [Prez. ind. și: pip] – Din pipă.

PIPA, pip și pipez, vb. I. Intranz. (Transilv.) A fuma (cu pipa). Îți dăm și o pipă, spune înălțatului împărat să pipeze cu ea. RETEGANUL, P. II 69. [Bărbatul] să stea-n casă la pipat, Să nu meargă seara-n sat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 181. ◊ Tranz. Fetele din Arpătac Mereu pipă la tăbac. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 452.

PIPERA, piperez, vb. I. Tranz. (Și în forma pipăra) A pune piper într-o mîncare, pentru a-i potrivi gustul. ♦ Intranz. A avea gustul înțepător al piperului, a produce usturime. Pipărușul pipără. PĂSCULESCU, L. P. 96. – Variantă: pipăra (prez. ind. și: pipăr) vb. I.

A PIPA ~ez intranz. A fuma din pipă. /Din pipă

A PIPERA ~ez tranz. 1) (mâncăruri, alimente) A condimenta cu piper; a drege cu piper. 2) reg. (produs alimentar) A trata cu ardei (pentru a da gust iute); a ardeia; a iuți. /Din piper

pip și pipéz, a -á v. tr. și intr. (d. pipă). Trans. Fumez.

piperéz v. tr. Dreg cu piper: a pipera o cĭorbă.

Ortografice DOOM

pipa (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. pipez, 3 pipează; conj. prez. 1 sg. să pipez, 3 să pipeze

pipera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. piperez, 3 piperează; conj. prez. 1 sg. să piperez, 3 să pipereze

pipa (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 3 pipează

pipera (a ~) vb., ind. prez. 3 piperează

pipa vb., ind. prez. 1 sg. pipez, 3 sg. și pl. pipează

pipera vb., ind. prez. 1 sg. piperez, 3 sg. și pl. piperează

Sinonime

PIPA vb. (reg.) a tăbăci. (Toată ziua ~ mahorcă.)

*PIPA vb. (reg.) a tăbăci. (Toată ziua ~ mahorcă.)

Arhaisme și regionalisme

pipa, pipez, vb. I (reg.) 1. a fuma cu pipa. 2. (despre cai) a da mereu din cap în sus și în jos (din cauza căldurii). 3. a face pipe.

Intrare: pipa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pipa
  • pipare
  • pipat
  • pipatu‑
  • pipând
  • pipându‑
singular plural
  • pipează
  • pipați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pipez
(să)
  • pipez
  • pipam
  • pipai
  • pipasem
a II-a (tu)
  • pipezi
(să)
  • pipezi
  • pipai
  • pipași
  • pipaseși
a III-a (el, ea)
  • pipează
(să)
  • pipeze
  • pipa
  • pipă
  • pipase
plural I (noi)
  • pipăm
(să)
  • pipăm
  • pipam
  • piparăm
  • pipaserăm
  • pipasem
a II-a (voi)
  • pipați
(să)
  • pipați
  • pipați
  • piparăți
  • pipaserăți
  • pipaseți
a III-a (ei, ele)
  • pipează
(să)
  • pipeze
  • pipau
  • pipară
  • pipaseră
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pipa
  • pipare
  • pipat
  • pipatu‑
  • pipând
  • pipându‑
singular plural
  • pipă
  • pipați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pip
(să)
  • pip
  • pipam
  • pipai
  • pipasem
a II-a (tu)
  • pipi
(să)
  • pipi
  • pipai
  • pipași
  • pipaseși
a III-a (el, ea)
  • pipă
(să)
  • pipe
  • pipa
  • pipă
  • pipase
plural I (noi)
  • pipăm
(să)
  • pipăm
  • pipam
  • piparăm
  • pipaserăm
  • pipasem
a II-a (voi)
  • pipați
(să)
  • pipați
  • pipați
  • piparăți
  • pipaserăți
  • pipaseți
a III-a (ei, ele)
  • pipă
(să)
  • pipe
  • pipau
  • pipară
  • pipaseră
Intrare: pipera
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pipera
  • piperare
  • piperat
  • piperatu‑
  • piperând
  • piperându‑
singular plural
  • piperează
  • piperați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • piperez
(să)
  • piperez
  • piperam
  • piperai
  • piperasem
a II-a (tu)
  • piperezi
(să)
  • piperezi
  • piperai
  • piperași
  • piperaseși
a III-a (el, ea)
  • piperează
(să)
  • pipereze
  • pipera
  • piperă
  • piperase
plural I (noi)
  • piperăm
(să)
  • piperăm
  • piperam
  • piperarăm
  • piperaserăm
  • piperasem
a II-a (voi)
  • piperați
(să)
  • piperați
  • piperați
  • piperarăți
  • piperaserăți
  • piperaseți
a III-a (ei, ele)
  • piperează
(să)
  • pipereze
  • piperau
  • piperară
  • piperaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pipăra
  • pipărare
  • pipărat
  • pipăratu‑
  • pipărând
  • pipărându‑
singular plural
  • pipărează
  • pipărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pipărez
(să)
  • pipărez
  • pipăram
  • pipărai
  • pipărasem
a II-a (tu)
  • pipărezi
(să)
  • pipărezi
  • pipărai
  • pipărași
  • pipăraseși
a III-a (el, ea)
  • pipărează
(să)
  • pipăreze
  • pipăra
  • pipără
  • pipărase
plural I (noi)
  • pipărăm
(să)
  • pipărăm
  • pipăram
  • pipărarăm
  • pipăraserăm
  • pipărasem
a II-a (voi)
  • pipărați
(să)
  • pipărați
  • pipărați
  • pipărarăți
  • pipăraserăți
  • pipăraseți
a III-a (ei, ele)
  • pipărează
(să)
  • pipăreze
  • pipărau
  • pipărară
  • pipăraseră
piupăra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pipa, pipezverb

  • 1. regional familiar A fuma (cu pipa). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Îți dăm și o pipă, spune înălțatului împărat să pipeze cu ea. RETEGANUL, P. II 69. DLRLC
    • format_quote [Bărbatul] să stea-n casă la pipat, Să nu meargă seara-n sat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 181. DLRLC
    • format_quote Fetele din Arpătac Mereu pipă la tăbac. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 452. DLRLC
etimologie:
  • pipă DEX '98 DEX '09

pipera, piperezverb

  • 1. A pune piper sau, prin extensiune, alte condimente (iuți) în mâncare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. rar A ustura, a pișca (în urma consumării unui aliment puternic condimentat). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Pipărușul pipără. PĂSCULESCU, L. P. 96. DLRLC
etimologie:
  • piper DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.