3 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIPÁ, pipez, vb. I. Intranz. și tranz. (Reg. și fam.) A fuma (cu pipa). [Prez. ind. și: pip] – Din pipă.

pipa vi [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pzi: ~pez, pip / E: pipă] 1-2 (Trs) A fuma (cu pipa) Si: a pipăi2 (1-2), a pipăli (1-2). 3 (Reg; d. cai) A da din cap în sus și în jos, din cauza căldurii. 4 (Reg) A moțăi.

PIPÁ, pipez, vb. I. Intranz. și tranz. (Reg.) A fuma (cu pipa). [Prez. ind. și: pip] – Din pipă.

PIPÁ, pip și pipez, vb. I. Intranz. (Transilv.) A fuma (cu pipa). Îți dăm și o pipă, spune înălțatului împărat să pipeze cu ea. RETEGANUL, P. II 69. [Bărbatul] să stea-n casă la pipat, Să nu meargă seara-n sat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 181. ◊ Tranz. Fetele din Arpătac Mereu pipă la tăbac. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 452.

A PIPÁ ~éz intranz. A fuma din pipă. /Din pipă

PÍPĂ, pipe, s. f. 1. Ustensilă pentru fumat, formată dintr-o parte mai groasă și scobită, în care se pune tutunul, și dintr-un tub (curbat) prin care se trage fumul; p. restr. partea mai groasă și scobită a acestui obiect; p. ext. (cantitatea de) tutun care intră în această parte a obiectului; lulea. 2. Piesă de porțelan curbată la un capăt, folosită pentru protejarea instalațiilor electrice împotriva apei de ploaie la intrarea lor în pereții unei clădiri. 3. Piesă a distribuitorului motorului cu aprindere electrică, care închide succesiv circuitele electrice ale bujiilor motorului. – Din magh. pipa.

pi sf [At: IST. AM. 90r/10 / Pl: ~pe, (reg) ~pi / E: mg pipa] 1 Obiect format dintr-o parte mai groasă și scobită, în care se pune tutunul de fumat, și dintr-un tub (curbat) prin care se trage fumul din tutunul aprins Si: lulea, (reg) pipoc. 2 (Prc) Parte mai groasă și scobită a pipei (1). 3 (Pex) (Cantitate de) tutun care intră în pipă (2) 4 (Reg; d. oameni; îe) A face ~pe A moțăi1. 5 (Reg; d. cai; îae) A pipa (3). 6 (Pan) Tub de porțelan curbat la un capăt, folosit pentru protejarea conductelor aeriene exterioare, la intrarea lor în pereții unei clădiri. 7 Piesă rotitoare a capului de distribuție al unui motor cu electroaprindere, cu ajutorul căreia se închid succesiv circuitele electrice de înaltă tensiune ale bujiilor motorului. 8 (Trs) Canea. 9 (Reg) Instrument cu care se strânge buza de sus a calului pentru a sta la potcovit. 10 (Reg) Cui de lemn îndoit la unul dintre capete, care se fixează în scaunul folosit pentru tras la cuțitoaie. 11 (Reg) Scoabă la zăvorul ușii. 12 (Reg) Pion cu belciug, care se fixează în iesle pentru a lega de el lanțul vitelor. 13 (Trs; Mar) Balama. 14 (Reg) Piesă conică de metal a lămpii de petrol, prin care se trece filtrul. 15 (Rar) Stomac. 16 (Trs) Piele îngroșată ca o bătătură, situată la încheietura genunchiului calului: (reg) castană, pintenă. 17 (Trs; euf) Organ genital al iepei. 18 (Pfm) Țigară.

PÍPĂ, pipe, s. f. 1. Obiect format dintr-o parte mai groasă și scobită, în care se pune tutunul, și dintr-un tub (curbat) prin care se trage fumul; p. restr. partea mai groasă și scobită a acestui obiect; p. ext. (cantitatea de) tutun care intră în această parte a obiectului; lulea. 2. Piesă de porțelan curbată la un capăt, folosită pentru protejarea instalațiilor electrice împotriva apei de ploaie la intrarea lor în pereții unei clădiri. 3. Piesă a distribuitorului motorului cu aprindere electrică, care închide succesiv circuitele electrice ale bujiilor motorului. – Din magh. pipa.

PÍPĂ, pipe, s. f. 1. Lulea. Amîndoi... au stat o vreme așa, fumînd în tăcere: baciul pipa și căruțașul a doua țigară. SADOVEANU, O. L. 71. Ca un lucrător care și-a sfîrșit treaba și are acum vreme de palavre, aprinse o pipă scurtă. C. PETRESCU, Î. II 183. Toți, jucînd, se strîng în drum, Și bunicul rîde tare, Pipa scuturînd de scrum. IOSIF, V. 47. 2. (Tehn.) Tub de porțelan curbat la un capăt, folosit pentru protejarea conductelor aeriene exterioare la intrarea lor în pereții unei clădiri împotriva apei de ploaie. ♦ Piesă a distribuitorului motorului cu explozie, care are o mișcare de rotație pentru a închide succesiv circuitele electrice ale bujiilor.

PÍPĂ s.f. 1. Conductă cu secțiunea de ieșire sau de intrare mai mare decât secțiunea curentă. ♦ Tub de porțelan curbat folosit pentru protejarea conductoarelor electrice împotriva apei de ploaie la intrarea acestora în pereții unei clădiri. 2. Piesă rotitoare care închide succesiv circuitele electrice ale bujiilor unui motor cu electroaprindere. [< engl., fr. pipe].

PÍPĂ s. f. 1. conductă cu secțiunea de ieșire sau de intrare mai mare decât cea curentă. ◊ tub de porțelan curbat pentru protejarea conductoarelor electrice împotriva apei de ploaie la intrarea acestora în pereții unei clădiri. 2. piesă rotitoare care închide succesiv circuitele electrice ale bujiilor unui motor cu electroaprindere. (< engl., fr. pipe)

PÍPĂ ~e f. 1) Obiect folosit la fumat, având o parte îngroșată cu o cavitate înăuntru, în care se pune tutunul, și alta în formă de tub, prin care se trage fumul; lulea. 2) Piesă de porțelan folosită pentru protejarea conductelor electrice exterioare la intrarea lor în perete. /<ung. pipa

pipă f. Tr. stomac, burtă. [Probabil identic cu cel precedent (cf. pipotă)].

pipă f. lulea: cu pipa în gură PANN. [Rut., ung. PIPA].

pip și pipéz, a v. tr. și intr. (d. pipă). Trans. Fumez.

pípă f., pl. e (ung. pol. rut. pipa, d. it. pv. sp. pg. ngr. pipa, fr. pipe, țeavă, șuĭerătoare, pipă, mlat. pipa, d. lat. pipare și pîpire, a ciripi, a șuĭera ca păsările; vgerm. pfifa, ngerm. pfeife, fluĭer, lulea. Cp. cu slăvina). Trans. ș. a. Lulea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pipá (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 3 pipeáză

pipá vb., ind. prez. 1 sg. pipéz, 3 sg. și pl. pipeáză

pípă s. f., g.-d. art. pípei; pl. pípe

pípă s. f., g.-d. art. pípei; pl. pípe

arată toate definițiile

Intrare: pipa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pipa
  • pipare
  • pipat
  • pipatu‑
  • pipând
  • pipându‑
singular plural
  • pipea
  • pipați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pipez
(să)
  • pipez
  • pipam
  • pipai
  • pipasem
a II-a (tu)
  • pipezi
(să)
  • pipezi
  • pipai
  • pipași
  • pipaseși
a III-a (el, ea)
  • pipea
(să)
  • pipeze
  • pipa
  • pipă
  • pipase
plural I (noi)
  • pipăm
(să)
  • pipăm
  • pipam
  • piparăm
  • pipaserăm
  • pipasem
a II-a (voi)
  • pipați
(să)
  • pipați
  • pipați
  • piparăți
  • pipaserăți
  • pipaseți
a III-a (ei, ele)
  • pipea
(să)
  • pipeze
  • pipau
  • pipa
  • pipaseră
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pipa
  • pipare
  • pipat
  • pipatu‑
  • pipând
  • pipându‑
singular plural
  • pi
  • pipați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pip
(să)
  • pip
  • pipam
  • pipai
  • pipasem
a II-a (tu)
  • pipi
(să)
  • pipi
  • pipai
  • pipași
  • pipaseși
a III-a (el, ea)
  • pi
(să)
  • pipe
  • pipa
  • pipă
  • pipase
plural I (noi)
  • pipăm
(să)
  • pipăm
  • pipam
  • piparăm
  • pipaserăm
  • pipasem
a II-a (voi)
  • pipați
(să)
  • pipați
  • pipați
  • piparăți
  • pipaserăți
  • pipaseți
a III-a (ei, ele)
  • pi
(să)
  • pipe
  • pipau
  • pipa
  • pipaseră
Intrare: pipă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pi
  • pipa
plural
  • pipe
  • pipele
genitiv-dativ singular
  • pipe
  • pipei
plural
  • pipe
  • pipelor
vocativ singular
plural
Intrare: Pipă
Pipă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Pipă
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pipa

  • 1. regional familiar A fuma (cu pipa).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fuma tăbăci attach_file 3 exemple
    exemple
    • Îți dăm și o pipă, spune înălțatului împărat să pipeze cu ea. RETEGANUL, P. II 69.
      surse: DLRLC
    • [Bărbatul] să stea-n casă la pipat, Să nu meargă seara-n sat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 181.
      surse: DLRLC
    • Fetele din Arpătac Mereu pipă la tăbac. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 452.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • pipă
    surse: DEX '98 DEX '09

pipă

  • 1. Ustensilă pentru fumat, formată dintr-o parte mai groasă și scobită, în care se pune tutunul, și dintr-un tub (curbat) prin care se trage fumul.
    exemple
    • Amîndoi... au stat o vreme așa, fumînd în tăcere: baciul pipa și căruțașul a doua țigară. SADOVEANU, O. L. 71.
      surse: DLRLC
    • Ca un lucrător care și-a sfîrșit treaba și are acum vreme de palavre, aprinse o pipă scurtă. C. PETRESCU, Î. II 183.
      surse: DLRLC
    • Toți, jucînd, se strîng în drum, Și bunicul rîde tare, Pipa scuturînd de scrum. IOSIF, V. 47.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin restricție Partea mai groasă și scobită a acestui obiect.
      surse: DEX '09
    • 1.2. prin extensiune (Cantitatea de) tutun care intră în această parte a obiectului.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. Conductă cu secțiunea de ieșire sau de intrare mai mare decât secțiunea curentă.
    surse: DN
    • 2.1. Piesă de porțelan curbată la un capăt, folosită pentru protejarea instalațiilor electrice împotriva apei de ploaie la intrarea lor în pereții unei clădiri.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. Piesă a distribuitorului motorului cu aprindere electrică, care închide succesiv circuitele electrice ale bujiilor motorului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: