11 definiții pentru pilaf


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PILÁF, pilafuri, s. n. Mâncare de orez (sau arpacaș), gătită de obicei cu carne (de pasăre) sau cu legume, ciuperci etc. ◊ Expr. (Fam.) A face (pe cineva) pilaf = a) a bate (pe cineva) foarte tare; a nimici; b) a uimi peste măsură, a ului. – Din tc. pilâv, ngr. piláfi.

PILÁF, pilafuri, s. n. Mâncare de orez (sau arpacaș), gătită de obicei cu carne (de pasăre) sau cu legume, ciuperci etc. ◊ Expr. (Fam.) A face (pe cineva) pilaf = a) a bate (pe cineva) foarte tare; a nimici; b) a uimi peste măsură, a ului. – Din tc. pilâv, ngr. piláfi.

PILÁF, pilafuri, s. n. Mîncare de orez, gătită cu legume, ciuperci etc. sau cu carne, mai ales de pasăre. Eu nu sînt ca alții să chem oameni la masă... și să nu mă pregătesc... I-am trîntit un pilaf de orez. BARANGA, I. 219. Pe toată ziua stricam într-însele [în vrăbii]... cîte o pungă de alice; dar apoi și ce pilafuri ne gătea la masă meșterul bucătar. ODOBESCU, S. III 22. După borșul polonez, veneau mîncări grecești fierte cu verdețuri, care pluteau în unt; apoi pilaful turcesc și în sfirșit fripturile cosmopolite. NEGRUZZI, S. I 151. ◊ Expr. (Familiar) A face (pe cineva) pilaf = a bate (pe cineva) foarte tare; a-l face piftie, v. piftie.

PILÁF ~uri n. Fel de mâncare pregătită din orez fiert cu carne (de oaie, de porc etc.). ◊ A face (pe cineva) ~ a) a bate tare pe cineva; b) a face să fie cuprins de mirare. /<turc. piláv

pilaf n. mâncare turcească din orez fiert cu unt la care s’adaogă uneori carne de miel sau de berbece: un morman de pilaf alb și fumegos OD. [Turc. PILAV].

piláf n., pl. urĭ (turc. [d. pers. scr.] pilav, ngr. piláfi, sîrb. bg. pilav, rus. piláv). Un fel de mîncare făcută din orez fert în unt și opărit cu fertură de carne (saŭ și cu apă simplă) și în care se amestecă uneorĭ și bucățele de carne. – În nord piláv. V. plachie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

piláf s. n., pl. piláfuri

piláf s. n., pl. piláfuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PILÁF s. (reg.) plachie. (~ de pasăre.)

PILAF s. (reg.) plachie. (~ de pasăre.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

piláf (piláfuri), s. n. – Orez fiert cu unt, mîncare orientală. Mr. pilaf, megl. pileaf. Tc. pilav (Roesler 601; Șeineanu, II, 295; Lokotsch 1656; Roonzevalle 59), cf. ngr. πιλάφι, bg. pilav, it. pilao, fr. pilaf, pilaw.Der. pilafgiu, s. m. (mîncător de pilaf; turc), din tc. pilafci.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-i da (cuiva) pilaf expr. (vulg.d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.

Intrare: pilaf
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pilaf
  • pilaful
  • pilafu‑
plural
  • pilafuri
  • pilafurile
genitiv-dativ singular
  • pilaf
  • pilafului
plural
  • pilafuri
  • pilafurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)