pilaf (pilafuri), s. n. – Orez fiert cu unt, mîncare orientală. Mr. pilaf, megl. pileaf. Tc. pilav (Roesler 601; Șeineanu, II, 295; Lokotsch 1656; Roonzevalle 59), cf. ngr. πιλάφι, bg. pilav, it. pilao, fr. pilaf, pilaw. – Der. pilafgiu, s. m. (mîncător de pilaf; turc), din tc. pilafci.