pilaf sn [At: CR (1848), 16²/32 / V: (reg) ~at, ~au, ~av / Pl: ~uri / E: tc pilâv, ngr πιλάφι] 1 Mâncare pregătită din orez sau din arpacaș, de obicei cu carne de pasăre, de vită, sau cu legume, ciuperci etc. Si: (reg) plachie. 2 (Îe) A face (pe cineva) ~ A bate foarte tare. 3 (Îae) A nimici pe cineva. 4 (Îe) A făgădui (cuiva) munți de ~ A promite cuiva foarte mult. 5 (Bot; reg; îf pilau) Orez¹ (Oryza sativa).