2 intrări

Articole pe această temă:

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIETÁTE s. f. 1. Comportament religios plin de venerație și recunoștință. 2. Evlavie, smerenie, cucernicie. 3. Sentiment de respect profund și duioșie față de cineva sau ceva. [Pr.: pi-e-] – Din fr. pieté, lat. pietas, -atis.

pietate sf [At: CALENDARIU (1794), 34/33 / P: pi-e~ / Pl: ~tăți / E: fr piété, lat pietas, -atis] 1 (Înv) Milă. 2 (Înv) Îndurare. 3 (Înv) Bunăvoință. 4 (Înv; îs) Munte de ~ Casă de împrumut prin amanet. 5 Sentiment de duioșie și de respect profund față de cineva sau de ceva Si: (rar) pioșenie, venerație. 6 Sentiment religios manifestat prin atașament și respect deosebit față de biserică și de practicile ei Si: cucernicie, evlavie, religiozitate, (liv) devoțiune, (rar) piozitate.

PIETÁTE s. f. 1. Evlavie, smerenie, cucernicie. 2. Sentiment de respect profund (amestecat cu iubire sau duioșie) față de cineva sau de ceva. [Pr.: pi-e-] – Din fr. piété, lat. pietas, -atis.

PIETÁTE s. f. 1. Spirit religios, cucernicie, evlavie, smerenie. Prin pietatea domnilor... [mănăstirea Neamțu] căpătă venituri însemnate. NEGRUZZI, S. I 214. 2. Iubire plină de respect; devotament, atașament. Am învățat a privi cu atenție și cu pietate înspre depozitul sacru al literaturii populare. SADOVEANU, E. 159. Această pietate a lui A. Russo pentru limba vie, cum e în popor, vine desigur și din priceperea lui. IBRĂILEANU, SP. CR. 114. Cele opt medalioane sculpturale... dasupra arcadelor laterale ne atestă și ele pietatea și iubirea de vînătoare ale învingătorului Daciei. ODOBESCU, S. III 73. 3. (În expr.) Munte de pietate v. munte. – Pronunțat: pi-e-.

PIETÁTE s.f. 1. Evlavie, smerenie. ♦ Milă. ◊ Munte de pietate = casă de împrumut prin amanet. 2. Devotament. [Pron. pi-e-. / < fr. piété, cf. lat. pietas].

PIETÁTE s. f. 1. evlavie, smerenie; devoțiune. 2. sentiment de respect profund față de cineva sau ceva. (< fr. piété, lat. pietas)

PIETÁTE f. 1) Sentiment religios manifestat prin respectarea și exercitarea conștiincioasă a practicilor bisericești; cucernicie; cuvioșie; evlavie; religiozitate; smerenie. 2) Atitudine plină de respect și duioșie (față de cineva sau de ceva). [G.-D. pietății; Sil. pi-e-] /<fr. piété, lat. pietas, ~atis

pietate f. 1. evlavie; 2. iubire pentru părinții săi: pietate filială.

*pietáte f. (lat. pietas, -átis). Evlavie, respect p. religiune, mare ĭubire de părințĭ orĭ p. ceĭ morțĭ.

munte-de-pietate m. așezământ, sub controlul Statului, unde se împrumută cu dobândă pe amanete: munții de pietate au început să funcționeze la 1777 în Franța. (= fr. mont de piété).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pietáte (pi-e-) s. f., g.-d. art. pietắții

pietáte s. f. (sil. pi-e-), g.-d. art. pietății

múnte-de-pietáte (-pi-e-) s. m., art. múntele-de-pietáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PIETÁTE s. v. îndurare, milă, milostivire.

PIETÁTE s. v. credință.

PIETATE s. (BIS.) credință, cucernicie, cuvioșenie, cuvioșie, evlavie, pioșenie, piozitate, religiozitate, smerenie, (livr.) devoțiune, (înv.) blagocestie, blagocestivie, hristoitie, rîvnă, rîvnire, smerire.

pietate s. v. ÎNDURARE. MILĂ. MILOSTIVIRE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pietáte s. f. – Milă, evlavie, venerație, devotament. Lat. pietatem (sec. XIX). – Der. impietate, s. f. (lipsă de pietate); pios, adj., din fr. pieux; pietos, adj., fără întrebuințare, cuvînt forțat de Odobescu după it. pietoso.

Intrare: pietate
  • silabație: pi-e-
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pietate
  • pietatea
plural
genitiv-dativ singular
  • pietăți
  • pietății
plural
vocativ singular
plural
Intrare: munte-de-pietate
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • munte-de-pietate
  • muntele-de-pietate
plural
genitiv-dativ singular
  • munte-de-pietate
  • muntelui-de-pietate
plural
vocativ singular
plural