PETULANȚĂ s. f. (Livr.) Ardoare exuberantă (bruscă și adesea dezordonată); p. ext. îndrăzneală, temeritate. – Din fr. pétulance.

petulant, ~ă a [At: PROT. – POP., N. D. / Pl: ~anți, ~e / E: fr pétulant] (Frm) 1 Care manifestă sau trădează o ardoare exuberantă, bruscă și adesea dezordonată. 2 (Pex) Temerar.

petulanță sf [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 41 / Pl: ~țe / E: fr pétulance] (Frm) 1 Ardoare exuberantă bruscă și adesea dezordonată. 2 (Pex) Temeritate.

PETULANȚĂ, petulanțe, s. f. (Livr.) Ardoare exuberantă (bruscă și adesea dezordonată); p. ext. îndrăzneală, temeritate. – Din fr. pétulance.

PETULANT adj. Care manifestă o ardoare exuberantă; vioi, zburdalnic. [< fr. pétulant, cf. lat. petulans – viu, impetuos].

PETULANȚĂ s.f. Ardoare exuberantă; zburdălnicie, neastîmpăr, vioiciune. [< fr. pétulance].

PETULANT adj. vioi, zburdalnic; tumultuos. (< fr. pétulant)

PETULANȚĂ s. f. vivacitate impetuoasă; zburdălnicie, neastâmpăr, vioiciune. (< fr. pétulance)

PETULANT ~tă (~ți, ~te) livr. (despre persoane) Care manifestă ardoare impetuoasă. /<fr. pétulant

petulant (livr.) adj. m., pl. petulanți; f. petulantă, pl. petulante

petulanță (livr.) s. f., g.-d. art. petulanței

petulant (livr.) adj. m., pl. petulanți; f. petulantă, pl. petulante

petulanță (livr.) s. f., g.-d. art. petulanței

petulant adj. m., pl. petulanți; f. sg. petulantă, pl. petulante

petulanță s. f., g.-d. art. petulanței

PETULANT adj. v. brav, curajos, cutezător, dârz, inimos, îndrăzneț, neînfricat, semeț, viteaz.

PETULANȚĂ s. v. bărbăție, bravură, curaj, cutezanță, dârzenie, încumetare, îndrăzneală, neînfricare, semeție, temeritate.

petulant adj. v. BRAV. CURAJOS. CUTEZĂTOR. DÎRZ. INIMOS. ÎNDRĂZNEȚ. NEÎNFRICAT. SEMEȚ. VITEAZ.

petulanță s. v. BĂRBĂȚIE. BRAVURĂ. CURAJ. CUTEZANȚĂ. DÎRZENIE. ÎNCUMETARE. ÎNDRĂZNEALĂ. NEÎNFRICARE. SEMEȚIE. TEMERITATE.