15 definiții pentru perturbație perturbațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERTURBÁȚIE, perturbații, s. f. 1. Tulburare produsă în viața unui individ sau a unei colectivități. 2. Modificare, neregularitate, deranjament în funcționarea unui sistem, a unei mașini, în evoluția unui fenomen etc.; perturbare. ◊ Perturbații atmosferice = ansamblu de fenomene electromagnetice din atmosferă care precedă stricarea vremii. [Var.: (înv.) perturbațiúne s. f.] – Din fr. perturbation, lat. perturbatio, -onis.

PERTURBÁȚIE, perturbații, s. f. 1. Tulburare produsă în viața unui individ sau a unei colectivități. 2. Modificare, neregularitate, deranjament în funcționarea unui sistem, a unei mașini, în evoluția unui fenomen etc.; perturbare. ◊ Perturbații atmosferice = ansamblu de fenomene electromagnetice din atmosferă care precedă stricarea vremii. [Var.: (înv.) perturbațiúne s. f.] – Din fr. perturbation, lat. perturbatio, -onis.

perturbație sf [At: BARASCH, M. III, 60/10 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr perturbation, lat perturbatio] 1-3 Perturbare (1-3). 4 Tulburare în viața unui individ sau a unei colectivități. 5 (Îs) ~ii atmosferice Ansamblu de fenomene atmosferice care se produc în același timp și care determină schimbarea în rău a timpului. 6 (Med) Modificări patologice ale unui organ sau ale unei funcțiuni.

PERTURBÁȚIE, perturbații, s. f. Faptul de a perturba; perturbare. (Atestat în forma perturbațiune) Se constată în toate că sufere de o perturbațiune nervoasă. SLAVICI, O. I 386. Protestă sus și tare în contra intențiunilor ce i se atribuia, că ar voi să aducă turburări și perturbațiuni. GHICA, S. 124. ◊ Perturbații atmosferice = ansamblu de fenomene fizice din atmosferă în urma cărora se strică vremea. – Variantă: perturbațiúne s. f.

PERTURBÁȚIE s.f. Perturbare. ♦ Perturbații atmosferice = totalitatea fenomenelor atmosferice care produc schimbarea în rău a timpului. [Gen. -iei, var. perturbațiune s.f. / cf. fr. perturbation, lat. perturbatio].

PERTURBÁȚIE s. f. perturbare. ♦ ĩi atmosferice = totalitatea fenomenelor atmosferice care produc schimbarea în rău a vremii. (< fr. perturbation, lat. perturbatio)

PERTURBÁȚIE ~i f. 1) v. A PERTURBA. 2) Lipsă de regularitate în funcționarea unui sistem sau a unui fenomen. 3) Modificare în rău în viața unui individ sau a unei colectivități. ◊ ~i atmosferice totalitate a fenomenelor electromagnetice din atmosferă care preced schimbarea în rău a vremii. /<fr. perturbation, lat. perturbatio, ~onis

PERTURBAȚIÚNE s. f. v. perturbație.

PERTURBAȚIÚNE s. f. v. perturbație.

PERTURBAȚIÚNE s. f. v. perturbație.

perturbațiune sf vz perturbație

PERTURBAȚIÚNE s.f. v. perturbație.

perturbați(un)e f. 1. turburare mare, emoțiune profundă; 2. neregularitate în mișcarea unei planete.

*perturbațiúne f. (lat. perturbátio, -ónis). Dezordine, turburare, deranjament: perturbațiunĭ ale inimiĭ, ale mințiĭ; perturbațiunĭ sociale, financiare, atmosferice.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

perturbáție (-ți-e) s. f., art. perturbáția (-ți-a), g.-d. art. perturbáției; pl. perturbáții, art. perturbáțiile (-ți-i-)

perturbáție s. f. (sil. -ți-e), art. perturbáția (sil. -ți-a), g.-d. art. perturbáției; pl. perturbáții, art. perturbáțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PERTURBÁȚIE s. 1. v. perturbare. 2. deranjament, perturbare. (~ la un sistem tehnic.) 3. (FIZ.) perturbații electromagnetice (pl.) = paraziți (pl.). (~ la un aparat de radio.)

PERTURBAȚIE s. 1. perturbare, tulburare. (~ a ordinii publice.) 2. deranjament, perturbare. (~ la un sistem tehnic.)

Intrare: perturbație
perturbație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perturbație
  • perturbația
plural
  • perturbații
  • perturbațiile
genitiv-dativ singular
  • perturbații
  • perturbației
plural
  • perturbații
  • perturbațiilor
vocativ singular
plural
perturbațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perturbațiune
  • perturbațiunea
plural
  • perturbațiuni
  • perturbațiunile
genitiv-dativ singular
  • perturbațiuni
  • perturbațiunii
plural
  • perturbațiuni
  • perturbațiunilor
vocativ singular
plural

perturbație perturbațiune

  • 1. Tulburare produsă în viața unui individ sau a unei colectivități.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: tulburare attach_file 2 exemple
    exemple
    • Se constată în toate că sufere de o perturbațiune nervoasă. SLAVICI, O. I 386.
      surse: DLRLC
    • Protestă sus și tare în contra intențiunilor ce i se atribuia, că ar voi să aducă turburări și perturbațiuni. GHICA, S. 124.
      surse: DLRLC
  • 2. Modificare, neregularitate, deranjament în funcționarea unui sistem, a unei mașini, în evoluția unui fenomen etc.
    • 2.1. Perturbații atmosferice = ansamblu de fenomene electromagnetice din atmosferă care precedă stricarea vremii.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: