13 definiții pentru pertinent


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERTINÉNT, -Ă, pertinenți, -te, adj. 1. Care se potrivește exact obiectului despre care este vorba, care este adecvat pentru ceea ce vrea să argumenteze; potrivit, nimerit, convenabil; p. ext. care denotă profunzime, competență. ♦ (Jur.) care se raportează exact la chestiune, la fondul cauzei; potrivit. 2. (Despre elemente lingvistice) Dotat cu o anumită funcțiune într-un sistem determinat. ♦ (Despre elemente fonice) Care servește într-o limbă dată la diferențierea semnificațiilor. 3. (Inform.; despre sisteme informaționale, stocuri de informații) Care are calitatea de a satisface cerințele obiective de informare ale unui beneficiar. – Din fr. pertinent.

pertinent, ~ă a [At: KLOPȘTOCK, F. 313 / Pl: ~nți, ~e / E: fr pertinent] 1 (Jur) Care se raportează exact la chestiune, la fondul cauzei. 2 Potrivit. 3 (Liv) Care se potrivește exact obiectului despre care este vorba. 4 Care este adecvat pentru ceea ce vrea să argumenteze Si: convenabil, nimerit, potrivit. 5 (Pex) Care denotă profunzime, competență. 6 (D. elemente lingvistice) Dotat cu o anumită funcțiune într-un sistem determinat. 7 (D. elemente fonetice) Care servește într-o limbă dată la diferențierea semnificațiilor.

PERTINÉNT, -Ă, pertinenți, -te, adj. 1. (Livr.) Care se potrivește exact obiectului despre care este vorba, care este adecvat pentru ceea ce vrea să argumenteze; potrivit, nimerit, convenabil; p. ext. care denotă profunzime, competență. ♦ (Jur.) Care se raportează exact la chestiune, la fondul cauzei; potrivit. 2. (Despre elemente lingvistice) Dotat cu o anumită funcțiune într-un sistem determinat. ♦ (Despre elemente fonice) Care servește într-o limbă dată la diferențierea semnificațiilor. – Din fr. pertinent.

PERTINÉNT, -Ă adj. 1. (Jur.) Care se raportează exact la chestiune, la fondul cauzei; potrivit. ♦ (Liv.) Convenabil, potrivit, nimerit. 2. (Despre elemente lingvistice) Dotat cu o anumită funcțiune într-un sistem determinat. ♦ Trăsătură pertinentă = caracteristică fonetică permițând prin ea singură distingerea unei unități de alta. [Cf. fr. pertinent, lat. pertinens].

PERTINÉNT, -Ă adj. 1. (jur.) care se raportează exact la chestiune, la fondul cauzei; potrivit. ◊ convenabil, nimerit; judicios. 2. (despre elemente lingvistice) dotat cu o anumită funcțiune într-un sistem determinat. ◊ (despre elemente fonice) care permite diferențierea semnificațiilor. 3. (inform.; despre o informație, un document) care satisface cerințele obiective de informare ale unui beneficiar. (< fr. pertinent, lat. pertinens)

PERTINÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care se potrivește perfect; pe potrivă; adecvat. 2) (despre elemente ale limbii) Care este dotat cu o anumită funcție în cadrul unui microsistem. /<fr. pertinent, lat. pertinens

*pertinént, -ă adj. (lat. pértinens, -éntis. V. imper- și con-tinent). Foarte potrivit (aplicabil) lucruluĭ: rațiune pertinentă. Adv. În mod pertinent, cu mare potrivire, competență saŭ certitudine: a ști, a afirma pertinent (fals pertinamente) un lucru.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pertinént adj. m., pl. pertinénți; f. pertinéntă, pl. pertinénte

pertinént adj. m., pl. pertinénți, f. sg. pertinéntă, pl. pertinénte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PERTINÉNT adj. v. adecvat, binevenit, bun, favorabil, fericit, indicat, nimerit, oportun, potrivit, prielnic, propice.

pertinent adj. v. ADECVAT. BINEVENIT. BUN. FAVORABIL. FERICIT. INDICAT. NIMERIT. OPORTUN. POTRIVIT. PRIELNIC. PROPICE.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PERTINÉNT, -Ă adj. (cf. fr. pertinent, lat. pertinens): în sintagmele element lingvistic pertinent și trăsătură pertinentă (v.).

TRĂSĂTURĂ PERTINENTĂ s. f. + adj. (< tras + suf. -ătură + pertinentă, cf. fr. pertinent, lat. pertinens): caracteristică fonetică ce permite prin ea singură distingerea unei unități lingvistice de o altă unitate lingvistică.

Intrare: pertinent
pertinent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pertinent
  • pertinentul
  • pertinentu‑
  • pertinentă
  • pertinenta
plural
  • pertinenți
  • pertinenții
  • pertinente
  • pertinentele
genitiv-dativ singular
  • pertinent
  • pertinentului
  • pertinente
  • pertinentei
plural
  • pertinenți
  • pertinenților
  • pertinente
  • pertinentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pertinent

  • 1. livresc Care se potrivește exact obiectului despre care este vorba, care este adecvat pentru ceea ce vrea să argumenteze.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: adecvat convenabil nimerit potrivit (adj.)
  • 2. (Despre elemente lingvistice) Dotat cu o anumită funcțiune într-un sistem determinat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 2.1. (Despre elemente fonice) Care servește într-o limbă dată la diferențierea semnificațiilor.
      surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 2.2. Trăsătură pertinentă = caracteristică fonetică permițând prin ea singură distingerea unei unități de alta.
      surse: DN
  • 3. informatică (Despre sisteme informaționale, stocuri de informații) Care are calitatea de a satisface cerințele obiective de informare ale unui beneficiar.
    surse: DEX '09 MDN '00

etimologie: