14 definiții pentru perplexitate perplesitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERPLEXITÁTE, perplexități, s. f. Stare a celui perplex; surprindere, uimire, amestecată cu nedumerire; uimire, dezorientare (a cuiva, în fața unei situații neașteptate, dificile, confuze). – Din fr. perplexité.

perplexitate sf [At: NEGULICI / V: (înv) ~esi~ / Pl: ~tăți / E: fr perplexité, lat perplexitas] 1 Stare a celui perplex. 2 Surprindere, uimire, dezorientare a cuiva în fața unei situații neașteptate, dificile, confuze.

PERPLEXITÁTE s. f. Stare a celui perplex; surprindere, uimire amestecată cu nedumerire; uimire, dezorientare (a cuiva, în față unei situații neașteptate, dificile, confuze). – Din fr. perplexité.

PERPLEXITÁTE, perplexități, s. f. Surprindere amestecată cu nedumerire; dezorientare, uluire. Dacă aș putea să vă descriu perplexitatea care m-a cuprins, aș fi fără îndoială unul din marii scriitori ai lumii. BOGZA, Î. 656. Fericirea mea a dat în perplexitate și, dacăfi avut pălăria la mine, plecam pe loc. GALACTION, O. I 97.

PERPLEXITÁTE s.f. Dezorientare; surprindere, nedumerire. [Cf. fr. perplexité, lat. perplexitas].

PERPLEXITÁTE s. f. surprindere, uimire; stupefacție. (< fr. perplexité, lat. perplexitas)

PERPLEXITÁTE ~ăți f. Stare a celui perplex. /<fr. perplexité

perplexitate f. nesiguranță cauzată de o mare încurcătură.

*perplexitáte f. (lat. perpléxitas, -átis). Starea omuluĭ perplex.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!perplexitáte s. f., g.-d. art. perplexitắții; pl. perplexități

perplexitáte s. f., g.-d. art. perplexității; pl. perplexități


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PERPLEXITÁTE s. 1. v. uimire. 2. v. buimăceală. 3. v. dezorientare.

PERPLEXITATE s. 1. stupefacție, stupoare, surprindere, surpriză, uimire, uluială, uluire. (A avut un moment de adevărată ~.) 2. amețeală, buimăceală, buimăcire, năuceală, năucire, zăpăceală, (înv. și reg.) uluială, uluire, (reg.) uimăceală, (Mold., Bucov. și Transilv.) tehuială. (Surpriza i-a produs o stare de ~.) 3. (cu sens atenuat) derută, descumpănire, dezorientare, încurcătură, nedumerire, zăpăceală, (livr.) deconcertare. (Stare de ~ trecătoare.)

Intrare: perplexitate
perplexitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perplexitate
  • perplexitatea
plural
  • perplexități
  • perplexitățile
genitiv-dativ singular
  • perplexități
  • perplexității
plural
  • perplexități
  • perplexităților
vocativ singular
plural
perplesitate
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

perplexitate perplesitate

  • 1. Stare a celui perplex; surprindere, uimire amestecată cu nedumerire; uimire, dezorientare (a cuiva, în fața unei situații neașteptate, dificile, confuze).
    exemple
    • Dacă aș putea să vă descriu perplexitatea care m-a cuprins, aș fi fără îndoială unul din marii scriitori ai lumii. BOGZA, Î. 656.
      surse: DLRLC
    • Fericirea mea a dat în perplexitate și, dacă aș fi avut pălăria la mine, plecam pe loc. GALACTION, O. I 97.
      surse: DLRLC

etimologie: