6 definiții pentru periodont periodonțiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERIODÓNT, periodonturi, s. n. (Anat.) Parodonțiu moale. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. périodonte.

PERIODÓNT, periodonturi, s. n. (Anat.) Parodonțiu moale. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. périodonte.

periodont sn [At: DN3 / V: ~nțiu / P: ~ri-o~ / Pl: ~uri / E: fr périodonte, eg periodontium, ger Periodontium] Țesut care înconjoară dintele Si: parodonțiu.

PERIODÓNT s.n. Țesut care înconjură dintele; parodonțiu. [Var. periodonțiu s.n. / cf. fr. periodonte, engl. periodontium, germ. Periodontium].

PERIODÓNT s. n. periodonțiu. (< fr. périodonte)

PERIODÓNȚIU s.n. v. periodont.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

periodónt s. n. (sil. -ri-o-), pl. periodónturi

Intrare: periodont
periodont substantiv neutru
  • silabație: pe-ri-o-dont info
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • periodont
  • periodontul
  • periodontu‑
plural
  • periodonturi
  • periodonturile
genitiv-dativ singular
  • periodont
  • periodontului
plural
  • periodonturi
  • periodonturilor
vocativ singular
plural
  • silabație: pe-ri-o- info
  • pronunție: periodonțĭu
substantiv neutru (N56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • periodonțiu
  • periodonțiul
  • periodonțiu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • periodonțiu
  • periodonțiului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

periodont periodonțiu

etimologie: