12 definiții pentru parodonțiu
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PARODONȚIU s. n. (Anat.) Complex morfologic funcțional care asigură fixarea dinților în osul maxilar. ◊ Parodonțiu moale = țesut marginal moale, cu formațiuni fibroase, care înconjoară dintele și alvelola dentară; țesut parodontal. Parodonțiu osos = porțiune osoasă în care sunt săpate alveolele dentare și pe care se inserează parodonțiul moale. – Din germ. Parodontium.
parodonțiu[1] sn [At: DN3 / P: ~țiu / Pl: ~ii / E: ger Parodontium] (Atm) 1 Complex morfologic funcțional care asigură fixarea dinților în osul maxilar. 2 (Îs) ~ moale Țesut marginal moale, cu formațiuni fibroase, care înconjoară dintele și alveola dentară. 3 (Îs) ~ osos Porțiune osoasă în care sunt săpate alveolele dentare și pe care se inserează parodonțiul moale. corectat(ă)
- O referință încrucișată recomandă ca variantă pentru acest cuvânt forma: paradențiu, neconsemnată însă în definiția principală de față — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PARODONȚIU s. n. (Anat.) Complex morfologic funcțional care asigură fixarea dinților în osul maxilar. ◊ Parodonțiu moale = țesut marginal moale, cu formațiuni fibroase, care înconjură dintele și alvelola dentară; țesut parodontal. Parodonțiu osos = porțiune osoasă în care sunt săpate alveolele dentare și pe care se inserează parodonțiul moale. – Din germ. Parodontium.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
PARODONȚIU s.n. Patul în care sunt fixați dinții în osul maxilar. [Pron. -țiu, var. paradențiu s.n. / < germ. Parodontium].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PARODONȚIU s. n. ansamblu de țesuturi în care sunt fixați dinții în osul maxilar; parodont. (< germ. Parodontium)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PARODONȚIU ~ri n. Țesut în care se ține dintele; periodont. /<germ. Paradontium
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
paradențiu sn vz parodonțiu[1] corectat(ă)
- În original, tipărit greșit: vz paradonțiu. — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PARADENȚIU s.n. v. parodonțiu.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
parodonțiu [iu pron. ĭu] (desp. pa-ro-/par-o-) s. n., art. parodonțiul
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!parodonțiu [țiu pron. țĭu] (pa-ro-/par-o-) s. n., art. parodonțiul
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
parodonțiu s. n. (sil. mf. par-) [-țiu pron. -țiu], art. parodonțiul
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
PARODÓNT (PARODÓNȚIU) (< engl.) s. n. Țesut de susținere a dintelui alcătuit din ciment desmodont, os alveolar și gingie.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: pa-ro-don-țiu, par-o-don-țiu
- pronunție: parodonțĭu
substantiv neutru (N53) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N53) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
parodonțiusubstantiv neutru
- 1. Complex morfologic funcțional care asigură fixarea dinților în osul maxilar. DEX '09 DEX '98 DN
- 1.1. Parodonțiu moale = țesut marginal moale, cu formațiuni fibroase, care înconjoară dintele și alvelola dentară; țesut parodontal. DEX '09 DEX '98
- 1.2. Parodonțiu osos = porțiune osoasă în care sunt săpate alveolele dentare și pe care se inserează parodonțiul moale. DEX '09 DEX '98
- diferențiere Ansamblu de țesuturi în care sunt fixați dinții în osul maxilar. MDN '00
- diferențiere Țesut în care se ține dintele. NODEX
-
etimologie:
- Parodontium DEX '09 DEX '98 DN MDN '00 NODEX