3 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

periere sf [At: POLIZU / P: ~ri-e~ / Pl: ~ri / E: peria] 1-2 Periat1 (1-2). 3 (Fig) Lingușeală. 4-6 Periat1 (4-6).

PERIÉRE, perieri, s. f. Acțiunea de a (se) peria și rezultatul ei. [Pr.: -ri-e-] – V. peria.

PERIÉRE, perieri, s. f. Acțiunea de a (se) peria și rezultatul ei. [Pr.: -ri-e-] – V. peria.

peria [At: ANON. CAR. / Pzi: perii / E: perie] 1-2 vtr A (se) curăța de praf, de scame, de noroi etc. cu ajutorul periei. 3-4 vtr A (se) netezi cu peria de cap, ca să se așeze părul. 5 vt (Fam) A linguși. 6 vr (Fig; fam) A se comporta mai civilizat ca înainte Si: a se cizela, a se forma. 7 vt (Fig; fam; c. i. opere literare, lucrări științifice etc.) A revizui pentru a aduce la o formă desăvârșită. 8 vt (C. i. plante textile) A trece de repetate ori cu peria de fuioare pentru a separa de impurități Si: a pieptăna, a scărmăna. 9 vt (Fig; gmț) A bate.

PERIÁ, périi, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) curăța de praf, de scame, de noroi cu ajutorul periei. ♦ A(-și) netezi părul cu peria de cap. 2. Tranz. A trece de repetate ori cu peria de fuioare peste fuiorul de in sau de cânepă ieșit din ragilă pentru a-l curăța de câlți, de impurități; a scărmăna, a pieptăna. 3. Tranz. Fig. A stiliza, a îndrepta, a îmbunătăți o lucrare literară, științifică etc. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A bate, a lovi. 5. Tranz. Fig. (Fam.) A linguși pe cineva. [Pr.: -ri-a] – Din perie.

PERIÉR, -Ă, perieri, -e, s. m. și f. (Rar) Lucrător care se ocupă cu confecționarea sau cu vânzarea periilor, a pensulelor, a bidinelelor. [Pr.: -ri-e-] – Perie + suf. -ar.

PERIÁ, périi, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) curăța de praf, de scame, de noroi cu ajutorul periei. ♦ A(-și) netezi părul cu peria de cap. 2. Tranz. A trece de repetate ori cu peria de fuioare peste fuiorul de in sau de cânepă ieșit din raghilă pentru a-l curăța de câlți, de impurități; a scărmăna, a pieptăna. 3. Tranz. Fig. A stiliza, a îndrepta, a îmbunătăți o lucrare literară, științifică etc. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A bate, a lovi. 5. Tranz. Fig. (Fam.) A linguși pe cineva. [Pr.: -ri-a] – Din perie.

PERIÉR, -Ă, perieri, -e, s. m. și f. Lucrător care se ocupă cu confecționarea sau cu vânzarea periilor, a pensulelor, a bidinelelor. [Pr.: -ri-er] – Perie + suf. -ar.

PERIÁ, perii, vb. I. Tranz. 1. A curăța de praf sau de noroi, cu ajutorul unei perii. Am gătit caiete, condeie nouă, negreală bună, nimic n-am uitat; întocmai ca bravul soldat care își perie uniforma, freacă bumbii, curăță armele din ajunul bătăliei. NEGRUZZI, S. I 7. ◊ A netezi părul cu peria de cap. (Refl.) Fata dacă-mbătrînește, Nime n-o mai pomenește... Se spală și se albește, Se perie, se gătește, Cătră maică-sa grăiește. HODOȘ, P. P. 198. 2. A trece de repetate ori cu peria de fuioare peste fuiorul de in sau de cînepă ieșit din raghilă, pentru a-l curăța de cîlți; a scărmăna, a pieptăna. O, tu, crai cu barba-n noduri ca și cîlții cînd nu-i perii, Tu în cap nu ai grăunțe, numai pleavă și puzderii. EMINESCU, O. I 83. [Inul] îl bat, îl curăță, îl meliță, îl perie, îl torc. DRĂGHICI, R. 78. ◊ Fig. A bate, a lovi. Peria pe Ileana c-o despicătură de lemn și încă așa de frumos, încît biata fată scotea nește zbierete, de gîndeai că se prăpădește lumea. RETEGANUL, P. III 51. 3. Fig. A linguși (pe cineva) pentru a obține anumite avantaje sau favoruri.

PERIÉR, perieri, s. m. Lucrător care se ocupă cu confecționarea periilor sau a pensulelor.

A PERIÁ ~éz tranz. 1) (haine, încălțăminte etc.) A curăța cu ajutorul unei perii. 2) (părul, fuioarele) A pieptăna cu o perie specială. 3) fig. (lucrări, texte etc.) A aduce la condiția necesar (redactând și scoțând lucrurile în plus); a cizela. 4) fig. fam. A lăuda în mod exagerat (pentru a câștiga bunăvoința cuiva); a măguli; a linguși; a flata; a adula. [Sil. -ri-a] /Din perie

PERIÉR ~i m. 1) Meșter care confecționează perii și pensule. 2) Negustor de perii. [Sil. -ri-er] /perie + suf. ~er

periér m. (d. perie). Acela care face saŭ vinde periĭ. S. n., pl. e. Săculeț de ținut periile (maĭ ales cele de cap) în casă.

périĭ și -éz, a v. tr. (d. perie. – Eŭ periĭ, tu periĭ, ca și speriĭ și zgîriĭ). Curăț cu peria.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

periére (-ri-e-) s. f., g.-d. art. periérii; pl. periéri

periére s. f. (sil. -ri-e-), g.-d. art. periérii; pl. periéri

periá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. périi, 3 périe (-ri-e), 1 pl. periém; conj. prez. 1 și 2 sg. să périi, 3 să périe; ger. periínd (-ri-ind)

periér (persoană) (rar) (-ri-er) s. m., pl. periéri

arată toate definițiile

Intrare: periere
  • silabație: -ri-e-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • periere
  • perierea
plural
  • perieri
  • perierile
genitiv-dativ singular
  • perieri
  • perierii
plural
  • perieri
  • perierilor
vocativ singular
plural
Intrare: peria
  • silabație: -ri-a
verb (VT103)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • peria
  • periere
  • periat
  • periatu‑
  • periind
  • periindu‑
singular plural
  • perie
  • periați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • perii
(să)
  • perii
  • periam
  • periai
  • periasem
a II-a (tu)
  • perii
(să)
  • perii
  • periai
  • periași
  • periaseși
a III-a (el, ea)
  • perie
(să)
  • perie
  • peria
  • perie
  • periase
plural I (noi)
  • periem
(să)
  • periem
  • periam
  • periarăm
  • periaserăm
  • periasem
a II-a (voi)
  • periați
(să)
  • periați
  • periați
  • periarăți
  • periaserăți
  • periaseți
a III-a (ei, ele)
  • perie
(să)
  • perie
  • periau
  • peria
  • periaseră
Intrare: perieră
  • silabație: -ri-er
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perie
  • periera
plural
  • periere
  • perierele
genitiv-dativ singular
  • periere
  • perierei
plural
  • periere
  • perierelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)