Definiția cu ID-ul 928849:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERIÁ, perii, vb. I. Tranz. 1. A curăța de praf sau de noroi, cu ajutorul unei perii. Am gătit caiete, condeie nouă, negreală bună, nimic n-am uitat; întocmai ca bravul soldat care își perie uniforma, freacă bumbii, curăță armele din ajunul bătăliei. NEGRUZZI, S. I 7. ◊ A netezi părul cu peria de cap. (Refl.) Fata dacă-mbătrînește, Nime n-o mai pomenește... Se spală și se albește, Se perie, se gătește, Cătră maică-sa grăiește. HODOȘ, P. P. 198. 2. A trece de repetate ori cu peria de fuioare peste fuiorul de in sau de cînepă ieșit din raghilă, pentru a-l curăța de cîlți; a scărmăna, a pieptăna. O, tu, crai cu barba-n noduri ca și cîlții cînd nu-i perii, Tu în cap nu ai grăunțe, numai pleavă și puzderii. EMINESCU, O. I 83. [Inul] îl bat, îl curăță, îl meliță, îl perie, îl torc. DRĂGHICI, R. 78. ◊ Fig. A bate, a lovi. Peria pe Ileana c-o despicătură de lemn și încă așa de frumos, încît biata fată scotea nește zbierete, de gîndeai că se prăpădește lumea. RETEGANUL, P. III 51. 3. Fig. A linguși (pe cineva) pentru a obține anumite avantaje sau favoruri.