17 definiții pentru peremptoriu peremtor peremtoriu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PEREMPTÓRIU, -IE, peremptorii, adj. Care nu poate fi tăgăduit, combătut cu nimic (atât este de evident); vădit, evident. – Din lat. peremptorius, fr. péremptoire.

peremptoriu, ~ie a [At: MICU, ap. CONTRIBUȚII, III, 297 / V: (rar) ~mtoriu, ~ie, (înv) ~remtor[1] / Pl: ~ii / E: lat peremptorius, fr péremptoire] 1 (Jur) Care aparține perempțiunii. 2 Privitor la perempțiune. 3 (Liv) Care nu poate fi tăgăduit, combătut, răsturnat etc. cu nimic. corectată

  1. În original, incorect tipărit: remtor LauraGellner

PEREMPTÓRIU, -IE, peremptorii, adj. (Livr.) Care nu poate fi tăgăduit, combătut cu nimic (atât este de evident); vădit, evident. – Din lat. peremptorius, fr. péremptoire.

PEREMPTÓRIU, -IE, peremptorii, adj. Care nu poate fi tăgăduit; neîndoielnic, vădit, evident. Răspundem prin următoarele argumente peremptorii. HASDEU, I. V. 237.

PEREMPTÓRIU, -IE adj. De netăgăduit; vădit, evident, neîndoielnic. [Pron. -riu. / cf. fr. péremptoire, lat. peremptorius].

PEREMPTÓRIU, -IE adj. de netăgăduit; vădit, evident, neîndoielnic. (< lat. peremptorius, fr. péremptoire)

PEREMPTÓRIU ~e (~i) Care este de netăgăduit; imposibil de a fi contestat; evident; vădit; neîndoielnic. /<lat. peremptorius, fr. péremptoire

peremptoriu a. care decide definitiv, fără obiecțiune posibilă: răspuns peremptoriu.

*peremptóriŭ, -ie adj. (lat. peremptorius. V. perimez). Jur. Relativ la perempțiune: excepțiune peremptorie. Deciziv, contra căruĭa nu se poate replica: argument peremptoriŭ. Adv. În mod peremptoriŭ: a răspunde peremptoriŭ.

peremtoriu, ~ie a vz peremptoriu


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

peremptóriu [riu pron. rĭu] (-remp-to-) adj. m., f. peremptórie (-ri-e); pl. m. și f. peremptórii

peremptóriu adj. m. (sil. -to-riu [pron. -riu]), f. peremptórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. peremptórii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PEREMPTÓRIU adj. v. categoric, cert, evident, incontestabil, indiscutabil, necontestabil, necontestat, nediscutabil, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, sigur, vădit.

peremptoriu adj. v. CATEGORIC. CERT.. EVIDENT. INCONTESTABIL. INDISCUTABIL. NECONTESTABIL. NECONTESTAT. NEDISCUTABIL. NEÎNDOIELNIC. NEÎNDOIOS. NETĂGĂDUIT. SIGUR. VĂDIT.

Intrare: peremptoriu
peremptoriu adjectiv
  • silabație: -to-riu
  • pronunție: -rĭu
adjectiv (A109)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peremptoriu
  • peremptoriul
  • peremptoriu‑
  • peremptorie
  • peremptoria
plural
  • peremptorii
  • peremptoriii
  • peremptorii
  • peremptoriile
genitiv-dativ singular
  • peremptoriu
  • peremptoriului
  • peremptorii
  • peremptoriei
plural
  • peremptorii
  • peremptoriilor
  • peremptorii
  • peremptoriilor
vocativ singular
plural
peremtor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
peremtoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)