Definiția cu ID-ul 1180078:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

peremptoriu, ~ie a [At: MICU, ap. CONTRIBUȚII, III, 297 / V: (rar) ~mtoriu, ~ie, (înv) ~remtor[1] / Pl: ~ii / E: lat peremptorius, fr péremptoire] 1 (Jur) Care aparține perempțiunii. 2 Privitor la perempțiune. 3 (Liv) Care nu poate fi tăgăduit, combătut, răsturnat etc. cu nimic. corectat(ă)

  1. În original, incorect tipărit: remtor LauraGellner