14 definiții pentru perdaf


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERDÁF, perdafuri, s. n. (Înv.) Radere de jos în sus, în contra direcției în care crește părul. ◊ Expr. (Fam.) A da (sau a trage) cuiva un perdaf = a certa, a mustra aspru pe cineva. – Din tc. perdah.

perdaf sn [At: GHICA, C. E. II, 605 / Pl: ~uri / E: tc perdah] 1 (Înv) Luciu. 2 (Îe) A da ~ A stropi pentru a lustrui. 3 (Îae) A presăra. 4 (Șîe a da ~, a trage ~) Radere de jos în sus, contra direcției în care crește părul. 5 (Fam; îe) A da (sau a trage) cuiva (un) ~ A mustra1 foarte tare pe cineva. 6 (Fam; fig) Retuș făcut unei lucrări.

PERDÁF, perdafuri, s. n. Radere de jos în sus, în contra direcției în care crește părul. ◊ Expr. (Fam.) A da (sau a trage) cuiva un perdaf = a certa, a mustra aspru pe cineva. – Din tc. perdah.

PERDÁF, perdafuri, s. n. 1. Radere de jos în sus, în contra direcției în care crește barba. Neagu Cioară avea obrajii învinețiți de perdaful briciului și de pudra așternută pe ei. PAS, L. II 16. Corniștii din fruntea companiilor își îmbucau instrumentele cu încrețiți de bărbii albăstrite de perdaful bricelor. MACEDONSKI, O. III 26. ◊ Expr. A da (sau a trage) cuiva un perdaf = a rade; (fig.) a certa, a mustra aspru; a trage o săpuneală. Mama are să ne pună lingurile în brîu, pe lîngă că are să ne tragă un perdaf ca acela! C. PETRESCU, R. DR. 92. Marfă, marfă de Paris!... Price lungi de dat perdaf Celor cu pricini de jaf. ALECSANDRI, T. 20. 2. (Mai ales în construcție cu verbul «a da») Stropire ușoară a unui obiect (cu un lichid) sau presărare cu o substanță fină. A da perdaf la rufe pentru a se călca mai bine.Șapte rogojini lua, Cu catran le cătrănea, Sus pe catarg că le suia, Perdaf de spirt că le da. PĂSCULESCU, L. P. 193. Cu sare le presăra, Perdaf cu piper le da Și la foc că le pripea. id. ib. 248.

PERDÁF ~uri n. Radere contra direcției de creștere a părului. ◊ A trage cuiva un ~ a mustra aspru pe cineva; a muștrului. /<turc. perdah

perdaf n. 1. stropire foarte subțire cu gura a unei materii spre a-i da lustru a doua oară; 2. în special, la bărbieri, răsătură în răspăr: ras regulat în toate Sâmbetele cu perdaf GHICA; 3. fam. mustrare aspră (cf. săpuneală): a da un perdaf cuiva. [Turc. PERDAH, lustru].

perdáf n., pl. urĭ (turc. perdah, lustru, sfîrșit, d. pers. perdaht). Stropirea uneĭ rufe uscate cu gura ca să se poată călca bine. Radere contra păruluĭ, în răspăr: a da, a trage cuĭva un perdaf. Fig. Ocară, mustrare, frecuș, săpuneală. V. fățuĭală și pardaf.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

perdáf (înv., fam.) s. n., pl. perdáfuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PERDÁF s. v. luciu, lustru, strălucire.

perdaf s. v. LUCIU. LUSTRU. STRĂLUCIRE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

perdáf (perdáfuri), s. n.1. Lustru, luciul unei stofe. – 2. Radere în răspăr. – 3. Dojană, ocară. – Mr. pirdahe. Tc. (per.) perdah (Roesler 601; Șeineanu, II, 289; Lokotsch 1637), cf. bg. perdah, sb. perdaf.Der. perdăfui, vb. (a da luciu unei stofe; a certa, a dojeni).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a încasa un frecuș / un perdaf / o săpuneală expr. a fi aspru mustrat / certat.

a trage (cuiva) un perdaf expr. a certa cu asprime (pe cineva), a mustra (pe cineva).

Intrare: perdaf
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perdaf
  • perdaful
  • perdafu‑
plural
  • perdafuri
  • perdafurile
genitiv-dativ singular
  • perdaf
  • perdafului
plural
  • perdafuri
  • perdafurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

perdaf

  • 1. învechit Radere de jos în sus, în contra direcției în care crește părul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Neagu Cioară avea obrajii învinețiți de perdaful briciului și de pudra așternută pe ei. PAS, L. II 16.
      surse: DLRLC
    • Corniștii din fruntea companiilor își îmbucau instrumentele cu încrețiri de bărbii albăstrite de perdaful bricelor. MACEDONSKI, O. III 26.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie familiar A da (sau a trage) cuiva un perdaf = rade
      surse: DLRLC
    • 1.2. expresie familiar figurat A da (sau a trage) cuiva un perdaf = a certa, a mustra aspru pe cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: certa mustra attach_file 2 exemple
      exemple
      • Mama are să ne pună lingurile în brîu, pe lîngă că are să ne tragă un perdaf ca acela! C. PETRESCU, R. DR. 92.
        surse: DLRLC
      • Marfă, marfă de Paris!... Brice lungi de dat perdaf Celor cu pricini de jaf. ALECSANDRI, T. 20.
        surse: DLRLC
  • 2. (Mai ales în construcție cu verbul «a da») Stropire ușoară a unui obiect (cu un lichid) sau presărare cu o substanță fină.
    exemple
    • A da perdaf la rufe pentru a se călca mai bine.
      surse: DLRLC
    • Șapte rogojini lua, Cu catran le cătrănea, Sus pe catarg că le suia, Perdaf de spirt că le da. PĂSCULESCU, L. P. 193.
      surse: DLRLC
    • Cu sare le presăra, Perdaf cu piper le da Și la foc că le pripea. PĂSCULESCU, L. P. 248.
      surse: DLRLC

etimologie: