perdaf n. 1. stropire foarte subțire cu gura a unei materii spre a-i da lustru a doua oară; 2. în special, la bărbieri, răsătură în răspăr: ras regulat în toate Sâmbetele cu perdaf GHICA; 3. fam. mustrare aspră (cf. săpuneală): a da un perdaf cuiva. [Turc. PERDAH, lustru].