3 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PEÓN1, peoni, s. m. Muncitor agricol din America Latină. [Pr.: pe-on] – Din fr. péon, sp. peon.

PEÓN2, peoni, s. m. Picior de vers clasic format din patru silabe, dintre care una lungă. [Pr.: pe-on] – Din fr. péon, lat. paeon.

PEÓN2, peoni, s. m. Picior de vers clasic format din patru silabe, dintre care una lungă. [Pr.: pe-on] – Din fr. péon, lat. paeon.

peon2 sm [At: DN3 / P: pe-on / Pl: ~i / E: fr péon] (Lit) 1 Picior metric format din patru silabe, una accentuată și trei neaccentuate. 2 (Îs) ~ unu (sau doi, trei, patru) Picior metric de patru silabe cu accentul pe prima, sau pe a doua, a treia, a patra silabă.

peon1 sm [At: ANTONESCU, D. / P: pe-on / Pl: ~i / E: fr péon, sp péon] Muncitor agricol sărac din America de Sud căzut în semirobie din cauza datoriilor Si: clăcaș.

PEÓN1, peoni, s. m. Muncitor agricol din America Latină, aflat într-o dependență înrobitoare față de moșieri (din cauza datoriilor). [Pr.: pe-on] – Din fr. péon, sp. peon.

PEÓN2 s.m. Picior de vers clasic de patru silabe, dintre care trei sunt scurte și una lungă. [Pron. pe-on. / < fr. péon, lat. paeon, cf. gr. paion < Paion – epitet al lui Apolo].

PEÓN1 s.m. (În America Latină) Muncitor agricol sărac, căzut în semirobie din cauza datoriilor; clăcaș; semiiobag. [Pron. pe-on. / < fr. péon, sp. peon].

PEÓN2 s. m. picior de vers (antic) solemn, de patru silabe, dintre care una lungă și trei scurte. (< fr. péon, lat. paeon, gr. paion)

PEÓN1 s. m. muncitor agricol sărac din America Latină. (< fr. péon, sp. peon)

PEÓN1 ~i m. (în America Latină) Țăran sărac, care muncește cu ziua la un moșier. [Sil. pe-on] /<fr. péon, sp. peón

PEÓN2 ~i m. Picior de vers clasic, format din patru silabe, dintre care una lungă. [Sil. pe-on] /<fr. péon, lat. paeon


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

peon (pean) (< gr. παιάν, din Παίων, epitet al lui Apollo, în calitate de vindecător) (în prozodia* antică) picior (1) alcătuit din 4 silabe, dintre care una lungă și trei scurte, în diverse combinații: p. I (π. πρῶτος) -UUU; p. II (π. δεύτος) U-UU; p. III (π. τρίτος) UU-U; p. IV (π. τέταρτος) UUU-.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PEON gr. ∏αίων, cf. ∏αιῷν „vindecătorul”, epitetul lui Apollo, sau < etnic ∏αίονες. Peon m-te (17 A III 64), sau cu fonetism mold. e < i, din Pionie.

Intrare: Peon
nume propriu (I3)
  • Peon
Intrare: peon (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peon
  • peonul
  • peonu‑
plural
  • peoni
  • peonii
genitiv-dativ singular
  • peon
  • peonului
plural
  • peoni
  • peonilor
vocativ singular
plural
Intrare: peon (vers)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peon
  • peonul
  • peonu‑
plural
  • peoni
  • peonii
genitiv-dativ singular
  • peon
  • peonului
plural
  • peoni
  • peonilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

peon (persoană)

  • 1. Muncitor agricol din America Latină.
    surse: DEX '09 DN sinonime: clăcaș

etimologie:

peon (vers)

  • 1. Picior de vers clasic format din patru silabe, dintre care una lungă.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: