peon (pean) (< gr. παιάν, din Παίων, epitet al lui Apollo, în calitate de vindecător) (în prozodia* antică) picior (1) alcătuit din 4 silabe, dintre care una lungă și trei scurte, în diverse combinații: p. I (π. πρῶτος) -UUU; p. II (π. δεύτος) U-UU; p. III (π. τρίτος) UU-U; p. IV (π. τέταρτος) UUU-.