PENSIUNE, pensiuni, s. f. 1. Întreținere constând din locuință și masă (sau numai din masă) pe care cineva o primește (într-o casă particulară) în schimbul unei sume de bani dinainte stabilite; spec. găzduirea elevilor într-un pension. ♦ P. ext. (Concr.) Sumă de bani care se plătește cuiva care acordă găzduire completă sau numai masă; spec. sumă de bani care se plătea într-un pension pentru întreținerea unui elev. 2. (Concr.) Casă, restaurant în care se oferă cuiva, în schimbul unei sume de bani, găzduire completă sau numai masă. ♦ Pensiune turistică = unitate de cazare a turiștilor în general de dimensiuni mici, care asigură și servirea mesei (de obicei pentru turismul de weekend sau de sejur), amplasată în locuințe particulare sau în clădiri special amenajate. [Pr.: -si-u-] – Din fr. pension.

pensiune sf [At: CARAGIALE, O. III, 98 / P: ~i-u~ / Pl: ~ni / E: lat pensio, -onis, fr pension] 1 Întreținere completă și educație, pe care le primesc elevii unui pension (1), contra unei sume de bani. 2-3 (Pex) Întreținere care constă din masă¹ (și casă) pe care o primește cineva în schimbul unei sume de bani. 4 (Îlav) În ~ În gazdă. 5 (Înv) Sumă de bani care se plătea într-un pension, pentru întreținerea și educarea unui elev. 6 (Pex) Sumă de bani care se plătește într-o casă particulară în schimbul pensiunii (2-3), sau într-un local, pentru a lua zilnic masa¹. 7-8 Casă particulară în care se dă unei persoane (găzduire completă sau) numai masă¹ contra unui preț dinainte stabilit. 9 Local, de obicei particular, în care se poate lua zilnic masa¹, contra unui preț modest, plătit la date dinainte stabilite.

PENSIUNE, pensiuni, s. f. 1. Întreținere constând din locuință și masă (sau numai din masă) pe care cineva o primește cu regularitate în schimbul unei sume de bani dinainte stabilite; spec. găzduirea elevilor într-un pension. ♦ P. ext. (Concr.) Sumă de bani care se plătește cuiva care acordă găzduire completă sau numai masă; spec. sumă de bani care se plătea într-un pension pentru întreținerea unui elev. 2. (Concr.) Casă, restaurant în care se oferă cuiva, în schimbul unei sume de bani, găzduire completă sau numai masă. [Pr.: -si-u-] – Din fr. pension.

PENSIUNE, pensiuni, s. f. Întreținere, constînd din locuință și masă, pe care o primește cineva într-o casă particulară, în schimbul unei sume de bani; casă în care se dă unei persoane străine găzduire completă sau numai masă. Acuma știu de ce nu se mai oprește autobusul la pensiunea Weber. SEBASTIAN, T. 25.

PENSIUNE s.f. 1. Întreținere (locuință și masă) primită de cineva într-o casă particulară în schimbul unei sume de bani; (concr.) casă-restaurant în care se dă o asemenea întreținere. 2. V. pensie. [Pron. -si-u-. / < fr. pension].

PENSIUNE s. f. întreținere (locuință și masă) primită de cineva (într-o casă particulară) în schimbul unei sume de bani. (< fr. pension)

PENSIUNE ~i f. 1) Asigurare cu adăpost și hrană (sau numai cu hrană) în schimbul unei plăți. 2) Local unde se acordă o astfel de asigurare. 3) Plată pentru o asemenea asigurare. [Sil. -si-u-] /<fr. pension

pensi(un)e f. 1. sumă de bani ce se dă pentru locuință, hrană; 2. locul unde cineva e găzduit și ospătat, pe un preț determinat; 3. sumă anuală plătită de Stat sau de un particular vechilor funcționari ieșiți cu onoare din serviciu.

*pensiúne f. (fr. pension, d. lat. pensio, -ónis, plată, d. péndere, pensum, a cîntări, a plăti; rus. pénsiĭa. V. păs, apes, pendent). Sumă maĭ mică de cît leafa și pe care statu (saŭ și o societate particulară) o plătește în fiecare lună funcționarilor ĭeșițĭ cu onoare din serviciŭ (ob. pénsie, după rus.). Sumă care se plătește într’o casă ca să fiĭ găzduit și ospătat saŭ într’un liceŭ particular pentru întreținerea unuĭ elev. Casă în care poțĭ fi primit în gazdă și ospătat pe banĭ.

PENSIE, pensii, s. f. Sumă de bani plătită periodic pe baza unor norme legale (în cadrul asigurărilor sociale) foștilor angajați după depășirea unei anumite limite de vârstă ori în caz de boală sau invaliditate, precum și urmașilor angajaților sau pensionarilor decedați. ◊ Pensie de întreținere sau pensie alimentară = sprijin material acordat periodic de către o persoană alteia în temeiul unei obligații stabilite prin lege sau printr-o hotărâre judecătorească. ◊ Loc. adj. La pensie = care este pensionar. ◊ Loc. vb. A ieși (sau a scoate pe cineva) la pensie = a (se) pensiona. ♦ (Înv.) Subsidiu. – Din rus. pensija. corectat(ă)

pensie sf [At: (a. 1805) IORGA, S. D. XII, 197 / V: (înv) ~nzie, (reg) ~nțâie, pindzâie / P: ~si-e / Pl: ~ii / E: rs пенсия] 1-2 Ajutor (periodic) în bani, plătit unei persoane pentru a-i asigura existența. 3 (Spc) Indemnizație bănească lunară acordată de stat sau de întreprinderi particulare persoanelor care au ieșit din producție, pentru limită de vârstă, pentru invaliditate etc. 4 (Spc) Indemnizație acordată persoanelor care și-au pierdut susținătorul și sunt incapabile să muncească. 5 (Îs) ~ de întreținere (sau alimentară) Sumă de bani pe care cineva trebuie să o plătească unei persoane pe care justiția îl obligă să o întrețină. 6 (Îla) La ~ Care este pensionar (4). 7 (Îlav) La ~ În perioada în care cineva este pensionar (4). 8 (Îlv) A ieși (sau a se retrage) la ~ A deveni pensionar (4) Si: a se pensiona (4). 9 (Înv; îlv) A pune în ~ (pe cineva) A pensiona (3) pe cineva. 10 (Îlv) A scoate (pe cineva) la ~ A pensiona (3) pe cineva. 11-12 (Arg; îal) A bate pe cineva rău (punându-l astfel în imposibilitatea de a mai lucra). 13 (Înv) Subsidiu. corectat(ă)

pențâie sf vz pensie

penzie^[1] sf vz pensie

pindzâie sf vz pensie

PENSIE, pensii, s. f. Sumă de bani lunară ce se acordă persoanelor care au ieșit din activitatea profesională pentru limită de vârstă, pentru invaliditate etc. sau care și-au pierdut susținătorul și sunt incapabile de muncă. ◊ Pensie de întreținere sau pensie alimentară = sumă de bani pe care cineva trebuie să o plătească unei persoane pe care justiția îl obligă să o întrețină. ◊ Loc. adj. La pensie = care este pensionar. ◊ Loc. vb. A ieși (sau a scoate pe cineva) la pensie = a (se) pensiona. ♦ (Înv.) Subsidiu. – Din rus. pensija.

PENSIE, pensii, s. f. 1. Formă de asigurare materială în bani pe care statul (uneori și întreprinderile particulare) o acordă persoanelor care au ieșit din producție (pentru limită de vîrstă, pentru invaliditate etc.) sau care și-au pierdut susținătorul și sînt incapabile de a munci; sumă de bani plătită (lunar) celor pensionați. Nu mi-au dat pensie; cică mi-am sfărîmat mîinile dinadins. VINTILĂ, O. 31. Pensia vine la două, trei luni; nu-i mare lucru, dar tot își prinde o nevoie cu dînsa. C. PETRESCU, Î. II 161. A fost învățător în sat, iar azi mănîncă o pensie de cinci zloți pe lună. REBREANU, I. 14. ◊ Expr. A ieși (sau a scoate pe cineva) la pensie = a deveni (sau a face pe cineva să devină) pensionar. Alecu Negrea îmbătrînise, ieșise la pensie. SADOVEANU, O. IV 8. Eu sînt de cincisprezece ani în sat, de cînd a ieșit la pensie dirigintele cel vechi. C. PETRESCU, Î. II 167. A fi la pensie = a fi pensionar. De doi ani era la pensie. BART, S. M. 60. ◊ Pensie alimentară = sumă de bani (cantitate de alimente sau alte mijloace de întreținere) hotărîtă de tribunal și plătită unei persoane pe care cineva are obligația s-o întrețină (în special un părinte pentru copiii care au rămas, după divorțul părinților, la mama lor). 2. (Învechit) Subsidiu. Mihai făcu a se propune pe de lături agenților împăratului... ca să i se dea bani pentru a ridica oști și aceleași pensii și aceeași cinste de care se bucurase Sigismund Bathori. BĂLCESCU, O. II 276.

PENSIE s.f. Sumă de bani care se acordă (lunar) persoanelor care au ieșit din producție pentru limită de vîrstă sau sunt ori au devenit inapte de a munci. ♦ Sumă de bani acordată anual de stat, de o instituție etc. cuiva, ca recompensă pentru merite sau servicii speciale. [Gen. -iei, var. pensiune s.f. / < fr. pension].

PENSIE s. f. sumă de bani care se acordă (lunar) celor care au ieșit din producție pentru limită de vârstă sau pentru invaliditate, precum și urmașilor acestora, în cazurile prevăzute de lege. ♦ ~ alimentară (sau de întreținere) = sumă de bani, lunară, pe care o persoană trebuie să o plătească altei persoane în cuantumul și pe durata de timp stabilită de o instanță judecătorească. (< rus. pensiia)

meniu-pensiune s. n. Meniu oferit celor care iau masa într-un restaurant în regim de pensiune ◊ „O reclamă-invitație, cât ușa la un local piteștean: «Restaurantul lacto-vegetarian vă oferă următorul meniu-pensiune, compus din felul I, supă sau ciorbă; felul II, mâncare; felul III, desert».” R.l. 19 VIII 73 p. 5. ◊ „Inițiativa servirii meniurilor-pensiune pentru elevi, experimentată inițial la un singur restaurant, s-a extins cu repeziciune.” I.B. 11 II 75 p. 1 (din meniu + pensiune)

restaurant-pensiune s. n. Restaurant cu specific de pensiune ◊ „Unele restaurante-pensiune refuză să servească elevilor masa de prânz.” I.B. 20 X 69 p. 1; v. și ceainărie-cofetărie (din restaurant + pensiune)

PENSIE ~i f. 1) Asigurare materială acordată cetățenilor care nu pot lucra. ~ de invaliditate. 2) Sumă de bani plătită lunar unei persoane pentru limită de vârstă. ◊ ~ alimentară plată impusă prin lege unei persoane pentru întreținerea altei persoane. (de obicei, minoră) A ieși (sau a scoate pe cineva) la ~ a ieși (sau a scoate pe cineva) din câmpul muncii la atingerea limitei de vârstă. [G.-D. pensiei; Sil. -si-e] /<fr. pension, lat. pensio, ~onis

pensie f. V. pensiune.

pénsie, V. pensiune.

pensiune (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. pensiunii; pl. pensiuni

pensiune (-si-u-) s. f., g.-d. art. pensiunii; pl. pensiuni

pensiune (întreținere, restaurant) s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. pensiunii; pl. pensiuni

pensie (desp. -si-e) s. f., art. pensia (desp. -si-a), g.-d. art. pensiei; pl. pensii, art. pensiile (desp. -si-i-) corectat(ă)

pensie (-si-e) s. f., art. pensia (-si-a), g.-d. art. pensiei; pl. pensii, art. pensiile (-si-i-)

pensie (indemnizație) s. f. (sil. -si-e), art. pensia (sil. -si-a), g.-d. art. pensiei; pl. pensii, art. pensiile (sil. -si-i-)

pensie (pensii), s. f. – Ajutor bănesc, rentă. Fr. pension, cf. rus. pensija (după ipoteza care nu e necesară a lui Sanzewitsch 207, rom. provine din rus.). – Der. pension (var. pensionat), s. n. (colegiu), din fr. pension, dublet al lui pensiune, s. f. (casă de oaspeți); pensiona, vb., din fr. pensionner; pensionar, s. m., din fr. pensionnaire.