7 definiții pentru pensioară
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PENSIOARĂ, pensioare, s. f. Diminutiv al lui pensie. [Pr.: -si-oa-] – Pensie + suf. -oară.
pensioară sf [At: ALECSANDRI, T. 100 / P: ~si-oa~ / Pl: ~re / E: pensie + -oară] 1-12 (Fam; șhp) Pensie (1-5, 12) (mică).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PENSIOARĂ, pensioare, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui pensie. [Pr.: -si-oa-] – Pensie + suf. -oară.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
PENSIOARĂ, pensioare, s. f. Diminutiv al lui pensie; pensie mică. A rămas văduvă de tînără cu o pensioară de la bărbat și n-a mai vrut să se mărite, ca să-și poată îngriji de copil. CARAGIALE, O. II 335.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pensioară (desp. -si-oa-) s. f., g.-d. art. pensioarei; pl. pensioare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pensioară (-si-oa-) s. f., g.-d. art. pensioarei; pl. pensioare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pensioară s. f. (sil. -si-oa-), g.-d. art. pensioarei; pl. pensioare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: pen-si-oa-ră
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
pensioară, pensioaresubstantiv feminin
- 1. Diminutiv al lui pensie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- A rămas văduvă de tînără cu o pensioară de la bărbat și n-a mai vrut să se mărite, ca să-și poată îngriji de copil. CARAGIALE, O. II 335. DLRLC
-
etimologie:
- Pensie + sufix -oară. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.