subsidiu sn [At: AR (1829), 52¹/11 / V: (înv) subsid / Pl: ~ii / E: lat subsidium, fr subside] (În unele state) Ajutor bănesc acordat (de stat) unui stat aliat, unei instituții, unei persoane etc. Si: subvenție.

SUBSIDIU, subsidii, s. n. (Mai ales la pl.) Ajutor bănesc dat (de stat) în regimurile capitaliste unei persoane, unei instituții etc. Dar fostul secretar general al Ministerului de Război avea dreptul, nu numai la un pașaport și la subsidii care să-i dea putința de-a trăi pe picior larg la Paris. I se dădea și misiunea să facă propagandă, PAS, Z. IV 137. În privința materială, ce e drept, se făcuse o propunere ca statul să intervie și să dea subsidii, să instituie pensii pentru poeți. GHEREA, ST. CR. III 196.

SUBSIDIU s.n. (Depr.; de obicei la pl.) Ajutor, subvenție în bani dată în regimurile capitaliste unei persoane, unei instituții etc. [Pron. -diu. / cf. fr. subside, lat. subsidium].

SUBSIDIU s. n. subvenție. (< fr. subside, lat. subsidium)

SUBSIDIU ~i n. Sumă de bani acordată (de stat) unui așezământ sau unei organizații cu titlu de ajutor; ajutor bănesc; donație; subvenție. [Sil. -diu] /<fr. subside, lat. subsidium

subsidiu n. 1. impozit scos în anumite împrejurări; 2. ajutor în bani.

*subsídiŭ n. (lat. subsidium, trupă de rezervă, d. sub, supt, și sedére, a ședea). Ajutor (sprijin) în banĭ: ĭ-a trimes un subsidiŭ. V. stipendiŭ.

subsid sn vz subsidiu

subsidiu [diu pron. dĭu] s. n., art. subsidiul; pl. subsidii, art. subsidiile (desp. -di-i-)

subsidiu [diu pron. dĭu] s. n., art. subsidiul; pl. subsidii, art. subsidiile (-di-i-)

subsidiu s. n. [-diu pron. -diu], art. subsidiul; pl. subsidii, art. subsidiile (sil. -di-i-)

subsidiu

subsidiu, -dii.

SUBSIDIU s. v. subvenție.

subsidiu s. v. SUBVENȚIE.