16 definiții pentru penetrație penetrațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PENETRÁȚIE, penetrații, s. f. 1. Pătrundere în adâncime sau până în partea opusă; întrepătrundere a două corpuri sau a două suprafețe care se intersectează; penetranță. 2. Pătrundere, infiltrare, extindere sau circulație în spațiu. ◊ Arteră de penetrație = arteră de circulație prin care se pătrunde într-o localitate. – Din fr. pénétration.

PENETRÁȚIE, penetrații, s. f. 1. Pătrundere în adâncime sau până în partea opusă; întrepătrundere a două corpuri sau a două suprafețe care se intersectează; penetranță. 2. Pătrundere, infiltrare, extindere sau circulație în spațiu. ◊ Arteră de penetrație = arteră de circulație prin care se pătrunde într-o localitate. – Din fr. pénétration.

penetrație sf [At: MURGOCI – LUDWIG, M. 37 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr pénétration] 1-6 Penetrare (1-6). 7 (Îs) Arteră de ~ Arteră de circulație prin care se pătrunde într-o localitate.

PENETRÁȚIE, penetrații, s. f. Pătrundere, întrepătrundere. ♦ Adîncimea măsurată de la suprafața unui corp, în care pătrunde un alt corp. ♦ Intersecția a două corpuri sau a două suprafețe; suprafața sau linia obținută prin această intersecție.

PENETRÁȚIE s.f. Pătrundere, străbatere, penetrare. ♦ Adâncimea până la care poate pătrunde un corp în alt corp. ♦ Intersecția a două corpuri sau a două suprafețe. [Gen. -iei, var. penetrațiune s.f. / cf. fr. pénétration, lat. penetratio].

PENETRÁȚIE s. f. 1. penetrare, pătrundere, străpungere. ♦ arteră de ~ = arteră de circulație care face legătura dintre o localitate și zona înconjurătoare. ◊ întrepătrundere a două corpuri sau suprafețe; penetranță (1). 2. adâncime la care se scufundă o piesă standard într-o probă de bitum sau de unsoare consistentă. 3. (fig.) perspicacitate. (< fr. pénétration, lat. penetratio)

PENETRÁȚIE ~i f. 1) Trecere prin masa unui obiect sau a unui material. ◊ Arteră de ~ arteră de circulație care face legătura între o localitate și împrejurimile ei. 2) Adâncime până la care pătrunde un corp în altul. [G.-D. penetrației] /<fr. pénétration

PENETRAȚIÚNE s.f. v. penetrație.

*penetrațiúne f. (lat. penetrátio, -ónis). Pătrundere: puterea de penetrațiune a unuĭ obuz. Fig. Sagacitate, perspicacitate. Penetrațiune pacifică a unuĭ stat într’altu, cîștigarea influențeĭ politice pe nesimțite. – Și -áție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

penetráție (-ne-tra-ți-e) s. f., art. penetráția (-ți-a), g.-d. art. penetráției; pl. penetráții, art. penetráțiile (-ți-i-)

penetráție s. f. (sil. -tra-ți-e), art. penetráția (sil. -ți-a), g.-d. art. penetráției; pl. penetráții, art. penetráțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PENETRÁȚIE s. v. pătrundere, răzbatere, răzbire, străbatere, străpungere, trecere.

PENETRÁȚIE s. v. penetranță.

PENETRAȚIE s. (FIZ.) pătrundere, penetranță.

penetrație s. v. PĂTRUNDERE. RĂZBATERE. RĂZBIRE. STRĂBATERE. STRĂPUNGERE. TRECERE.

Intrare: penetrație
penetrație substantiv feminin
  • silabație: -tra-ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • penetrație
  • penetrația
plural
  • penetrații
  • penetrațiile
genitiv-dativ singular
  • penetrații
  • penetrației
plural
  • penetrații
  • penetrațiilor
vocativ singular
plural
penetrațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • penetrațiune
  • penetrațiunea
plural
  • penetrațiuni
  • penetrațiunile
genitiv-dativ singular
  • penetrațiuni
  • penetrațiunii
plural
  • penetrațiuni
  • penetrațiunilor
vocativ singular
plural

penetrație penetrațiune

  • 1. Pătrundere în adâncime sau până în partea opusă; întrepătrundere a două corpuri sau a două suprafețe care se intersectează.
    • diferențiere Intersecția a două corpuri sau a două suprafețe; suprafața sau linia obținută prin această intersecție.
      surse: DLRLC DN
    • 1.1. Adâncimea măsurată de la suprafața unui corp, în care pătrunde un alt corp.
      surse: DLRLC DN
  • 2. Pătrundere, infiltrare, extindere sau circulație în spațiu.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 2.1. Arteră de penetrație = arteră de circulație prin care se pătrunde într-o localitate.
      surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • surse: MDN '00

etimologie: