26 de definiții pentru penal (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

PENÁL, -Ă, penali, -e, adj. Referitor la infracțiuni și la urmărirea și pedepsirea infractorilor. ◊ Drept penal (și substantivat, n.) = ramură a științei dreptului care studiază normele juridice cu caracter represiv. Cod penal = ansamblul principalelor norme juridice care definesc infracțiunile și stabilesc sancțiunile lor. Proces penal sau acțiune penală = acțiune în justiție pornită împotriva unui infractor cu scopul de a obține pedepsirea lui potrivit legilor în vigoare. Fapt penal = infracțiune. Sancțiune penală = pedeapsă prevăzută de Codul penal. Clauză penală = clauză prin care părțile dintr-un contract convin ca, în caz de neexecutare, debitorul să-i dea creditorului un anumit lucru (de obicei o anumită sumă de bani). – Din lat. poenalis, fr. pénal.

PENÁL, -Ă, penali, -e, adj. (Despre dispoziții cu caracter de lege) Care are un caracter represiv, care se ocupă de infracțiuni și prevede pedepsele care trebuie aplicate. ◊ Drept penal (și substantivat, n.) = ramură a științei dreptului care se ocupă de normele juridice cu caracter represiv. Cod penal = ansamblu principalelor norme juridice care definesc infracțiunile și stabilesc sancționarea lor. Proces penal sau acțiune penală = acțiune în justiție pornită împotriva unui infractor cu scopul de a obține pedepsirea lui potrivit legilor în vigoare. Fapt penal = infracțiune. Sancțiune penală = pedeapsă prevăzută de legile penale. Clauză penală = clauză prin care părțile unui contract evaluează anticipat daunele ce se cuvin creditorului în caz de neexecutare, executarea cu întârziere sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale. – Din lat. poenalis, fr. pénal.

PENÁL2, -Ă, penali, -e, adj. (Despre dispoziții cu caracter legal) Care are un caracter represiv, se ocupă de infracțiuni și prevede pedepsele care trebuie aplicate. Se mulțumi a aplica în toată rigoarea teribila lege penală contra neplatei dărilor. HASDEU, I. V. 46. Drept penal (și substantivat, n.) = ramură a științei dreptului care se ocupă de normele juridice cu caracter represiv. Doamna își alesese cel mai celebru avocat al timpului în penal. SADOVEANU, E. 160. Cod penal = ansamblul principalelor norme care definesc infracțiunile și stabilesc sancționarea lor. Acțiune penală = acțiune în justiție care are de obiect aplicarea pedepsei și a măsurilor de siguranță. Fapt penal = infracțiune. Sancțiune penală = pedeapsă prevăzută de codul penal sau de o lege penală.

penál adj. m., pl. penáli; f. penálă, pl. penále

PENÁL, -Ă adj. Cu caracter represiv; care se referă la infracțiuni sancționate cu pedepse. ♦ Drept penal = ramură a științei dreptului care studiază normele juridice cu caracter represiv; cod penal = ansamblul principalelor norme juridice care definesc infracțiunile și stabilesc sancționarea lor. // s.n. Drept penal. [Cf. fr. pénal, lat. poenalis < poena – pedeapsă].

PENÁL, -Ă I. adj. referitor la infracțiuni sancționate cu pedepse. ♦ drept ~ = ramură a științei dreptului care studiază normele juridice cu caracter represiv; cod ~ = ansamblul principalelor norme juridice care definesc infracțiunile și stabilesc sancționarea lor; fapt ~ = infracțiune. II. s. n. drept penal. (< fr. pénal, lat. poenalis)

PENÁL ~ă (~i, ~e) jur. Care ține de urmărirea și de pedepsirea infractorilor; cu caracter represiv. ◊ Cod ~ culegere de legi în care se definesc infracțiunile și se stabilesc pedepsele corespunzătoare. Proces ~ proces intentat împotriva unui infractor cu scopul de a obține pedepsirea lui conform prevederilor legii. Drept ~ ramură a științei dreptului care se ocupă cu studiul normelor juridice cu caracter represiv. /<lat. poenalis, fr. pénal

penal a. care supune la o pedeapsă: lege penală.

*penál, -ă adj. (lat. poenalis, d. poena, pedeapsă. V. punibil). Care te supune pedepseĭ: fapt, proces penal. În penal, în materie penală. Codu penal, codu care tratează despre pedepsele delincŭenților și criminalilor. Adv. În materie penală; din punct de vedere penal.

penal (nu: penar), pl. penale


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

penál adj. m., pl. penáli; f. sg. penálă, pl. penále

PENÁL, -Ă, penali, -e, adj. (arg.) 1. (uneori substantivizat) Urmărit penal sau cu antecedente penale. 2. De joasă speță. 3. (impropriu) Penibil.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

A EXECUTA O CONDAMNARE PENALĂ a se exila, a face pușcăria cu berilă, a fi în postul mare, a intra în postul cel mare, a merge la reciclare, a sta la naftalină.

coardă penală expr. (peior.) 1. prostituată luată în vizorul poliției. 2. (deț.) homosexual pasiv.

CONDAMNARE PENALĂ băț, boabă, patalama, porție, trofeu.

conducte penale expr. (deț.) macaroane.

femeie / fetiță penală expr. (deț.) 1. homosexual pasiv. 2. om fricos, care se lasă ușor intimidat și dominat.

gită penală expr. (intl.) prostănac, nerod, nătărău.

arată toate definițiile

Intrare: penal
penal adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • penal
  • penalul
  • penalu‑
  • pena
  • penala
plural
  • penali
  • penalii
  • penale
  • penalele
genitiv-dativ singular
  • penal
  • penalului
  • penale
  • penalei
plural
  • penali
  • penalilor
  • penale
  • penalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)