PENAL, -Ă, penali, -e, adj. Referitor la infracțiuni și la urmărirea și pedepsirea infractorilor. ◊ Drept penal (și substantivat, n.) = ramură a științei dreptului care studiază normele juridice cu caracter represiv. Cod penal = ansamblul principalelor norme juridice care definesc infracțiunile și stabilesc sancțiunile lor. Proces penal sau acțiune penală = acțiune în justiție pornită împotriva unui infractor cu scopul de a obține pedepsirea lui potrivit legilor în vigoare. Fapt penal = infracțiune. Sancțiune penală = pedeapsă prevăzută de Codul penal. Clauză penală = clauză prin care părțile dintr-un contract convin ca, în caz de neexecutare, debitorul să-i dea creditorului un anumit lucru (de obicei o anumită sumă de bani). – Din lat. poenalis, fr. pénal.

PENÁL, -Ă, penali, -e, adj. (arg.) 1. (uneori substantivizat) Urmărit penal sau cu antecedente penale. 2. De joasă speță. 3. (impropriu) Penibil.

penal², ~ă a [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~i, ~e / E: lat poenalis, fr pénal] 1 (D. legi) Care se ocupă de infracțiuni și prevede pedepsele aplicabile fiecărui împricinat în raport cu gravitatea infracțiunii comise. 2 Care are un caracter represiv. 3 (Îs) Drept ~ Ramură a științei dreptului care se ocupă de normele juridice cu caracter represiv. 4 (Îs) Cod (sau, înv, codice) ~ sau (înv) condică ~ă Ansamblu al principalelor norme juridice care definesc infracțiunile și stabilesc sancționarea lor. 5 (Îas) Carte care cuprinde codul penal (4). 6 (Îs) Fapt ~ Infracțiune. 7 (Îs) Sancțiune (sau pedeapsă) ~ă Pedeapsă prevăzută de codul penal. 8 (Îs) Clauză ~ă Clauză prin care părțile unui contract evaluează, anticipat, prin apreciere, daunele ce se cuvin creditorului, în caz de neexecutare, executare cu întârziere sau necorespunzătoare a obligațiilor contractului Si: penalitate (3).

penal¹ sn vz penar

PENAL, -Ă, penali, -e, adj. (Despre dispoziții cu caracter de lege) Care are un caracter represiv, care se ocupă de infracțiuni și prevede pedepsele care trebuie aplicate. ◊ Drept penal (și substantivat, n.) = ramură a științei dreptului care se ocupă de normele juridice cu caracter represiv. Cod penal = ansamblu principalelor norme juridice care definesc infracțiunile și stabilesc sancționarea lor. Proces penal sau acțiune penală = acțiune în justiție pornită împotriva unui infractor cu scopul de a obține pedepsirea lui potrivit legilor în vigoare. Fapt penal = infracțiune. Sancțiune penală = pedeapsă prevăzută de legile penale. Clauză penală = clauză prin care părțile unui contract evaluează anticipat daunele ce se cuvin creditorului în caz de neexecutare, executarea cu întârziere sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale. – Din lat. poenalis, fr. pénal.

PENAL¹ s. n. v. penar.

PENAL², -Ă, penali, -e, adj. (Despre dispoziții cu caracter legal) Care are un caracter represiv, se ocupă de infracțiuni și prevede pedepsele care trebuie aplicate. Se mulțumi a aplica în toată rigoarea teribila lege penală contra neplatei dărilor. HASDEU, I. V. 46. Drept penal (și substantivat, n.) = ramură a științei dreptului care se ocupă de normele juridice cu caracter represiv. Doamna își alesese cel mai celebru avocat al timpului în penal. SADOVEANU, E. 160. Cod penal = ansamblul principalelor norme care definesc infracțiunile și stabilesc sancționarea lor. Acțiune penală = acțiune în justiție care are de obiect aplicarea pedepsei și a măsurilor de siguranță. Fapt penal = infracțiune. Sancțiune penală = pedeapsă prevăzută de codul penal sau de o lege penală.

PENAL s.n. v. penar.

PENAL, -Ă adj. Cu caracter represiv; care se referă la infracțiuni sancționate cu pedepse. ♦ Drept penal = ramură a științei dreptului care studiază normele juridice cu caracter represiv; cod penal = ansamblul principalelor norme juridice care definesc infracțiunile și stabilesc sancționarea lor. // s.n. Drept penal. [Cf. fr. pénal, lat. poenalis < poena – pedeapsă].

PENAL, -Ă I. adj. referitor la infracțiuni sancționate cu pedepse. ♦ drept ~ = ramură a științei dreptului care studiază normele juridice cu caracter represiv; cod ~ = ansamblul principalelor norme juridice care definesc infracțiunile și stabilesc sancționarea lor; fapt ~ = infracțiune. II. s. n. drept penal. (< fr. pénal, lat. poenalis)

PENAL ~ă (~i, ~e) jur. Care ține de urmărirea și de pedepsirea infractorilor; cu caracter represiv. ◊ Cod ~ culegere de legi în care se definesc infracțiunile și se stabilesc pedepsele corespunzătoare. Proces ~ proces intentat împotriva unui infractor cu scopul de a obține pedepsirea lui conform prevederilor legii. Drept ~ ramură a științei dreptului care se ocupă cu studiul normelor juridice cu caracter represiv. /<lat. poenalis, fr. pénal

penal a. care supune la o pedeapsă: lege penală.

*penál, -ă adj. (lat. poenalis, d. poena, pedeapsă. V. punibil). Care te supune pedepseĭ: fapt, proces penal. În penal, în materie penală. Codu penal, codu care tratează despre pedepsele delincŭenților și criminalilor. Adv. În materie penală; din punct de vedere penal.

penar sn [At: BARCIANU / V: ~al / Pl: ~e / E: ger Pennal] Cutie paralelipipedică de lemn, de metal, de material plastic etc., de obicei prevăzută cu despărțituri, în care se păstrează stilouri, pixuri, creioane etc.

PENAR, penare, s. n. Cutioară lunguiață de lemn, de obicei cu despărțituri, în care. școlarii își țin rechizitele de scris (toc, creioane, penițe, gumă etc.). – Variantă: penal s. n.

PENAR s.n. Cutiuță în care se păstrează penițele, tocurile, creioanele etc. [Var. penal s.n. / după germ. Pennal].

PENAR s. n. cutiuță în care se păstrează penițele, creioanele etc.; plumieră. (după germ. Pennal)

PENAR ~e n. Cutiuță dreptunghiulară în care elevii își poartă accesoriile pentru scris. /<germ. Pennal

+penal² (drept penal) (colocv.) s. n. (specialist în ~)

!penal¹ adj. m., s. m., pl. penali; f. penală, pl. penale (Prin lege, penalii nu pot fi miniștri.)

penal adj. m., pl. penali; f. penală, pl. penale

penal adj. m., pl. penali; f. sg. penală, pl. penale

penal (nu: penar), pl. penale

penar s. n., pl. penare

penar s. n., pl. penare

penar s. n., pl. penare

PENAR s. (rar) plumieră. (~ pentru școlari.)

PENAR s. (rar) plumieră. (~ pentru școlari.)

A EXECUTA O CONDAMNARE PENALĂ a se exila, a face pușcăria cu berilă, a fi în postul mare, a intra în postul cel mare, a merge la reciclare, a sta la naftalină.

coardă penală expr. (peior.) 1. prostituată luată în vizorul poliției. 2. (deț.) homosexual pasiv.

CONDAMNARE PENALĂ băț, boabă, patalama, porție, trofeu.

conducte penale expr. (deț.) macaroane.

femeie / fetiță penală expr. (deț.) 1. homosexual pasiv. 2. om fricos, care se lasă ușor intimidat și dominat.

gită penală expr. (intl.) prostănac, nerod, nătărău.

jartea penală expr. (deț.) homosexual pasiv.

jeg penal expr. (deț., peior.) individ dezorientat / murdar, neîngrijit; fără personalitate.

penală, penale s. f. (deț.) 1. țigară din hârtie de ziar și tutunul recuperat de la mai multe mucuri de țigări. 2. homosexual pasiv.

șampanie penală expr. (deț.) băutură obținută din amestecul de pastă de dinți, lămâie și zahăr.

țigară penală expr. (deț.) țigară răsucită manual din tutunul adunat din chiștoace.

zdreanță penală expr. (peior.) 1. prostituată de ultimă speță. 2. individ declasat. 3. infractor.