PENAL², -Ă, penali, -e, adj. (Despre dispoziții cu caracter legal) Care are un caracter represiv, se ocupă de infracțiuni și prevede pedepsele care trebuie aplicate. Se mulțumi a aplica în toată rigoarea teribila lege penală contra neplatei dărilor. HASDEU, I. V. 46. Drept penal (și substantivat, n.) = ramură a științei dreptului care se ocupă de normele juridice cu caracter represiv. Doamna își alesese cel mai celebru avocat al timpului în penal. SADOVEANU, E. 160. Cod penal = ansamblul principalelor norme care definesc infracțiunile și stabilesc sancționarea lor. Acțiune penală = acțiune în justiție care are de obiect aplicarea pedepsei și a măsurilor de siguranță. Fapt penal = infracțiune. Sancțiune penală = pedeapsă prevăzută de codul penal sau de o lege penală.