29 de definiții pentru pecingine păgingii pecingână pecingene pecingin pecingină pepigine picingine pipingen pipingine pipingină (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PECÍNGINE, pecingini, s. f. 1. Nume popular dat mai multor boli de piele contagioase, caracterizate prin erupții cu bășicuțe, care, uscându-se, lasă niște pete scorțoase ce produc mâncărimi; p. gener. eczemă. ◊ Expr. A se întinde (sau, rar, a se răspândi, a cuprinde etc.) ca pecinginea (ori, rar, ca o pecingine) = a se propaga foarte mult, nestăvilit, pretutindeni; a se lăți. ♦ Fig. Rău care se extinde repede și nestăvilit. 2. Fig. Porțiune de teren (într-o semănătură) de pe care vegetația a dispărut din cauza unor plante parazite sau a unei boli. 3. Fig. Pată de mucegai, de murdărie, de igrasie pe un zid, pe o clădire etc. – Lat. petigo, -ginis.

PECÍNGINE, pecingini, s. f. 1. Nume popular dat mai multor boli de piele contagioase, caracterizate prin erupții cu bășicuțe, care, uscându-se, lasă niște pete scorțoase ce produc mâncărimi; p. gener. eczemă. ◊ Expr. A se întinde (sau, rar, a se răspândi, a cuprinde etc.) ca pecinginea (ori, rar, ca o pecingine) = a se propaga foarte mult, nestăvilit, pretutindeni; a se lăți. ♦ Fig. Rău care se extinde repede și nestăvilit. 2. Fig. Porțiune de teren (într-o semănătură) de pe care vegetația a dispărut din cauza unor plante parazite sau a unei boli. 3. Fig. Pată de mucegai, de murdărie, de igrasie pe un zid, pe o clădire etc. – Lat. petigo, -ginis.

pecingine sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) păgingii, ~gănă, ~gene, ~gin sn, ~nă, pepi~, pici~, pipingen sn, pipingină, pipi~ / Pl: ~ni / E: ml petigo, -ginis] 1 Nume popular dat mai multor boli de piele contagioase, caracterizate prin erupții cu bășicuțe, care, uscându-se, lasă niște pete scorțoase ce provoacă mâncărimi Si: (pop) cur-de-găină. 2 (Pgn) Eczemă. 3 (Pgn) Spuzeală (1). 4 (Îe) A se întinde (sau, rar, a se răspândi, a cuprinde etc.) ca ~a (sau, rar, ca o ~ ca ~nile) A se propaga foarte mult, nestăvilit, pretutindeni. 5 (Îs) ~ rea Pelagră. 6 (Reg) Om obraznic, care se întinde la vorbă. 7 (Fig) Porțiune de teren într-o semănătură cu vegetația dispărută din cauza plantelor parazite sau a unei boli. 8 (Fig) Pată de mucegai, de igrasie sau de murdărie pe un zid, pe o clădire etc. 9 (Bot; Ban; îf pecingină) Garofiță (Dianthus carthusianorum).

PECÍNGINE, pecingini, s. f. 1. Boală de piele, contagioasă, care se manifestă prin erupții de bășicuțe (mai ales pe față, pe ceafă și pe mîini) și care, uscîndu-se, formează o coajă ce produce mîncărime; spuzeală. Dormea pe pămîntul gol... cu trupul fript din creștet pînă în tălpi de pecingine murdară. CARAGIALE, S.76. ◊ Fig. Cîrduri de ciori – Neagră pecingine, Flori de funingine Zboară subt nori. TOPÎRCEANU, P. 219. ◊ Expr. A se întinde (sau a se răspîndi, a cuprinde, a prinde) ca pecinginea (sau ca o pecingine, ca pecinginile) = a se lăți,a se propaga nestăvilit pretutindeni. Sărăcia, nevoile au cuprins ca pecinginea bătătura bordeiului fiecăruia, au ajuns pînă-n ceaunul și-n așternutul țăranului. GALAN, Z. R. 196. Limba patriei se împestriță, formînd un gerg, ce se întinse ca o pecingine. NEGRUZZI, S. I 278. 2. Fig. Porțiune de teren într-o semănătură (mas ales de trifoi), de pe care a dispărut vegetația din cauza unor plante parazite. Grîul s-a ars, chircit, cu un singur nod în pai, rar și cu pecingini goale în lan. C. PETRESCU, R. DR. 151. ♦ Pată de mucegai sau de murdărie (pe o clădire, pe un zid vechi). Nu vedea bolta gangului afumat cu slute crăpături și pecingini. C. PETRESCU, A. R. 25. N-am mai văzut atunci decît măreața realitate a splendidului monument, curățat cu o minunată măiestrie de pecinginea uricioasă cu care îl năclăise secolii... de nepăsare. ODOBESCU, S. II 502. – Variante: pecíngină, pecíngene (ARDELEANU, D. 14), picíngene (ȘEZ. VI 50), picíngine (CONTEMPORANUL, IV 505) s. f.

PECÍNGINE ~i f. 1) Boală contagioasă a pielii manifestată prin erupții, care, uscându-se, provoacă mâncărime și formează o crustă, care apoi se cojește, lăsând pete albicioase. * A se întinde (sau a se răspândi) ca ~ea a se extinde peste tot. 2) fig. Rău care capătă o amploare din ce în ce mai mare. 3) Petic de pământ cultivat de pe care a pierit vegetația; loc gol într-o semănătură. 4) Pată de igrasie sau de mucegai pe un zid. /<lat. petigo, ~ginis

pecingine f. erupțiune de bășicuțe, eczemă: se întinde ca pecinginea. [Lat. (IM)PETIGINEM].

pecíngine f. (lat. pĕtigo, petiginis, id.). O boală de pele caracterizată pin beșicuțe și cojĭ pe față, ceafă și dosu mînilor. Fig. A se întinde ca pecinginea, a se întinde grozav, vorbind de un răŭ: Jidaniĭ s’aŭ întins ca pecinginea. V. impetigine.

pecingână sf vz pecingine

PECÍNGENE s. f. v. pecingine.

PECÍNGINĂ s. f. v. pecingine.

PICÍNGINE s. f. v. pecingine.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pecíngine s. f., g.-d. art. pecínginii; pl. pecíngini

arată toate definițiile

Intrare: pecingine
pecingine substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pecingine
  • pecinginea
plural
  • pecingini
  • pecinginile
genitiv-dativ singular
  • pecingini
  • pecinginii
plural
  • pecingini
  • pecinginilor
vocativ singular
plural
păgingii
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pecingână
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pecingene
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pecingin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pecingină
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pepigine
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
picingine
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pipingen
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pipingine
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pipingină
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.