pecingine sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) păgingii, ~gănă, ~gene, ~gin sn, ~nă, pepi~, pici~, pipingen sn, pipingină, pipi~ / Pl: ~ni / E: ml petigo, -ginis] 1 Nume popular dat mai multor boli de piele contagioase, caracterizate prin erupții cu bășicuțe, care, uscându-se, lasă niște pete scorțoase ce provoacă mâncărimi Si: (pop) cur-de-găină. 2 (Pgn) Eczemă. 3 (Pgn) Spuzeală (1). 4 (Îe) A se întinde (sau, rar, a se răspândi, a cuprinde etc.) ca ~a (sau, rar, ca o ~ ca ~nile) A se propaga foarte mult, nestăvilit, pretutindeni. 5 (Îs) ~ rea Pelagră. 6 (Reg) Om obraznic, care se întinde la vorbă. 7 (Fig) Porțiune de teren într-o semănătură cu vegetația dispărută din cauza plantelor parazite sau a unei boli. 8 (Fig) Pată de mucegai, de igrasie sau de murdărie pe un zid, pe o clădire etc. 9 (Bot; Ban; îf pecingină) Garofiță (Dianthus carthusianorum).