2 intrări

  • pecingine păgingii pecingână pecingene pecingin pecingină pepigine picingine pipingen pipingine pipingină picingene
  • pecingini pecingina

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pecingina vit [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: (cscj) ~ni / Pzi: ~nez / E: pecingine] (Îrg) 1-2 A (se) acoperi cu pecingine (1).

PECÍNGINE, pecingini, s. f. 1. Nume popular dat mai multor boli de piele contagioase, caracterizate prin erupții cu bășicuțe, care, uscându-se, lasă niște pete scorțoase ce produc mâncărimi; p. gener. eczemă. ◊ Expr. A se întinde (sau, rar, a se răspândi, a cuprinde etc.) ca pecinginea (ori, rar, ca o pecingine) = a se propaga foarte mult, nestăvilit, pretutindeni; a se lăți. ♦ Fig. Rău care se extinde repede și nestăvilit. 2. Fig. Porțiune de teren (într-o semănătură) de pe care vegetația a dispărut din cauza unor plante parazite sau a unei boli. 3. Fig. Pată de mucegai, de murdărie, de igrasie pe un zid, pe o clădire etc. – Lat. petigo, -ginis.

PECÍNGINE, pecingini, s. f. 1. Nume popular dat mai multor boli de piele contagioase, caracterizate prin erupții cu bășicuțe, care, uscându-se, lasă niște pete scorțoase ce produc mâncărimi; p. gener. eczemă. ◊ Expr. A se întinde (sau, rar, a se răspândi, a cuprinde etc.) ca pecinginea (ori, rar, ca o pecingine) = a se propaga foarte mult, nestăvilit, pretutindeni; a se lăți. ♦ Fig. Rău care se extinde repede și nestăvilit. 2. Fig. Porțiune de teren (într-o semănătură) de pe care vegetația a dispărut din cauza unor plante parazite sau a unei boli. 3. Fig. Pată de mucegai, de murdărie, de igrasie pe un zid, pe o clădire etc. – Lat. petigo, -ginis.

pecingine sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) păgingii, ~gănă, ~gene, ~gin sn, ~nă, pepi~, pici~, pipingen sn, pipingină, pipi~ / Pl: ~ni / E: ml petigo, -ginis] 1 Nume popular dat mai multor boli de piele contagioase, caracterizate prin erupții cu bășicuțe, care, uscându-se, lasă niște pete scorțoase ce provoacă mâncărimi Si: (pop) cur-de-găină. 2 (Pgn) Eczemă. 3 (Pgn) Spuzeală (1). 4 (Îe) A se întinde (sau, rar, a se răspândi, a cuprinde etc.) ca ~a (sau, rar, ca o ~ ca ~nile) A se propaga foarte mult, nestăvilit, pretutindeni. 5 (Îs) ~ rea Pelagră. 6 (Reg) Om obraznic, care se întinde la vorbă. 7 (Fig) Porțiune de teren într-o semănătură cu vegetația dispărută din cauza plantelor parazite sau a unei boli. 8 (Fig) Pată de mucegai, de igrasie sau de murdărie pe un zid, pe o clădire etc. 9 (Bot; Ban; îf pecingină) Garofiță (Dianthus carthusianorum).

PECÍNGINE, pecingini, s. f. 1. Boală de piele, contagioasă, care se manifestă prin erupții de bășicuțe (mai ales pe față, pe ceafă și pe mîini) și care, uscîndu-se, formează o coajă ce produce mîncărime; spuzeală. Dormea pe pămîntul gol... cu trupul fript din creștet pînă în tălpi de pecingine murdară. CARAGIALE, S.76. ◊ Fig. Cîrduri de ciori – Neagră pecingine, Flori de funingine Zboară subt nori. TOPÎRCEANU, P. 219. ◊ Expr. A se întinde (sau a se răspîndi, a cuprinde, a prinde) ca pecinginea (sau ca o pecingine, ca pecinginile) = a se lăți,a se propaga nestăvilit pretutindeni. Sărăcia, nevoile au cuprins ca pecinginea bătătura bordeiului fiecăruia, au ajuns pînă-n ceaunul și-n așternutul țăranului. GALAN, Z. R. 196. Limba patriei se împestriță, formînd un gerg, ce se întinse ca o pecingine. NEGRUZZI, S. I 278. 2. Fig. Porțiune de teren într-o semănătură (mas ales de trifoi), de pe care a dispărut vegetația din cauza unor plante parazite. Grîul s-a ars, chircit, cu un singur nod în pai, rar și cu pecingini goale în lan. C. PETRESCU, R. DR. 151. ♦ Pată de mucegai sau de murdărie (pe o clădire, pe un zid vechi). Nu vedea bolta gangului afumat cu slute crăpături și pecingini. C. PETRESCU, A. R. 25. N-am mai văzut atunci decît măreața realitate a splendidului monument, curățat cu o minunată măiestrie de pecinginea uricioasă cu care îl năclăise secolii... de nepăsare. ODOBESCU, S. II 502. – Variante: pecíngină, pecíngene (ARDELEANU, D. 14), picíngene (ȘEZ. VI 50), picíngine (CONTEMPORANUL, IV 505) s. f.

PECINGINÍ, pecinginesc, vb. IV. Tranz. (Neobișnuit) A umple, a acoperi cu pecingine. (Fig.) Rugii de mure pecingineau marginile potecuței. SANDU-ALDEA, U. P. 105.

arată toate definițiile

Intrare: pecingine
pecingine substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pecingine
  • pecinginea
plural
  • pecingini
  • pecinginile
genitiv-dativ singular
  • pecingini
  • pecinginii
plural
  • pecingini
  • pecinginilor
vocativ singular
plural
păgingii
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pecingână
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pecingene substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pecingene
  • pecingenea
plural
  • pecingeni
  • pecingenile
genitiv-dativ singular
  • pecingeni
  • pecingenii
plural
  • pecingeni
  • pecingenilor
vocativ singular
plural
pecingin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pecingină substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pecingină
  • pecingina
plural
  • pecingini
  • pecinginile
genitiv-dativ singular
  • pecingini
  • pecinginii
plural
  • pecingini
  • pecinginilor
vocativ singular
plural
pepigine
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
picingine substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • picingine
  • picinginea
plural
  • picingini
  • picinginile
genitiv-dativ singular
  • picingini
  • picinginii
plural
  • picingini
  • picinginilor
vocativ singular
plural
pipingen
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pipingine
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pipingină
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
picingene substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • picingene
  • picingenea
plural
  • picingeni
  • picingenile
genitiv-dativ singular
  • picingeni
  • picingenii
plural
  • picingeni
  • picingenilor
vocativ singular
plural
Intrare: pecingini
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pecingini
  • pecinginire
  • pecinginit
  • pecinginitu‑
  • pecinginind
  • pecinginindu‑
singular plural
  • pecinginește
  • pecinginiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pecinginesc
(să)
  • pecinginesc
  • pecingineam
  • pecinginii
  • pecinginisem
a II-a (tu)
  • pecinginești
(să)
  • pecinginești
  • pecingineai
  • pecinginiși
  • pecinginiseși
a III-a (el, ea)
  • pecinginește
(să)
  • pecinginească
  • pecinginea
  • pecingini
  • pecinginise
plural I (noi)
  • pecinginim
(să)
  • pecinginim
  • pecingineam
  • pecinginirăm
  • pecinginiserăm
  • pecinginisem
a II-a (voi)
  • pecinginiți
(să)
  • pecinginiți
  • pecingineați
  • pecinginirăți
  • pecinginiserăți
  • pecinginiseți
a III-a (ei, ele)
  • pecinginesc
(să)
  • pecinginească
  • pecingineau
  • pecingini
  • pecinginiseră
pecingina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pecingine păgingii pecingână pecingene pecingin pecingină pepigine picingine pipingen pipingine pipingină picingene

  • 1. Nume popular dat mai multor boli de piele contagioase, caracterizate prin erupții cu bășicuțe, care, uscându-se, lasă niște pete scorțoase ce produc mâncărimi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cur-de-găină spuzeală attach_file 2 exemple
    exemple
    • Dormea pe pămîntul gol... cu trupul fript din creștet pînă în tălpi de pecingine murdară. CARAGIALE, S.76.
      surse: DLRLC
    • figurat Cîrduri de ciori – Neagră pecingine, Flori de funingine Zboară subt nori. TOPÎRCEANU, P. 219.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09
    • 1.2. expresie A se întinde (sau, rar, a se răspândi, a cuprinde etc.) ca pecinginea (ori, rar, ca o pecingine) = a se propaga foarte mult, nestăvilit, pretutindeni; a se lăți.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: lăți propaga attach_file 2 exemple
      exemple
      • Sărăcia, nevoile au cuprins ca pecinginea bătătura bordeiului fiecăruia, au ajuns pînă-n ceaunul și-n așternutul țăranului. GALAN, Z. R. 196.
        surse: DLRLC
      • Limba patriei se împestriță, formînd un gerg, ce se întinse ca o pecingine. NEGRUZZI, S. I 278.
        surse: DLRLC
    • 1.3. figurat Rău care se extinde repede și nestăvilit.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. figurat Porțiune de teren (într-o semănătură) de pe care vegetația a dispărut din cauza unor plante parazite sau a unei boli.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Grîul s-a ars, chircit, cu un singur nod în pai, rar și cu pecingini goale în lan. C. PETRESCU, R. DR. 151.
      surse: DLRLC
  • 3. figurat Pată de mucegai, de murdărie, de igrasie pe un zid, pe o clădire etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Nu vedea bolta gangului afumat cu slute crăpături și pecingini. C. PETRESCU, A. R. 25.
      surse: DLRLC
    • N-am mai văzut atunci decît măreața realitate a splendidului monument, curățat cu o minunată măiestrie de pecinginea uricioasă cu care îl năclăise secolii... de nepăsare. ODOBESCU, S. II 502.
      surse: DLRLC

etimologie:

pecingini pecingina

etimologie: