14 definiții pentru paznic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÁZNIC, paznici, s. m. 1. Cel care păzește; păzitor, strajă, gardian. 2. (Înv.) Membru al consiliului comunal însărcinat cu strângerea impozitelor. – Pază + suf. -nic.

PÁZNIC, paznici, s. m. 1. Cel care păzește; păzitor, strajă, gardian. 2. (Înv.) Membru al consiliului comunal însărcinat cu strângerea impozitelor. – Pază + suf. -nic.

PÁZNIC, paznici, s. m. 1. Cel care păzește; păzitor, strajă, gardian. Se apropia timpul să plece la datoria lui de paznic de noapte. C. PETRESCU, A. 447. Porunci ca paznicii să se puie să prinză pe hoți. ISPIRESCU, L. 72. Obloanele se-nchid, luminările se stîng, paznicii de noapte trec. EMINESCU, N. 51. 2. (Învechit) Membru al consiliului comunal (ajutor de primar sau încasator de impozite). Vornicul Nica Petricăi, cu paznicul, vătămanul și cîțiva nespălați de mazili se purtau printre oameni de colo pînă colo. CREANGĂ, A. 8.

PÁZNIC ~ci m. Persoană care are sarcina de a păzi ceva. /pază + suf. ~nic

paznic m. Mold. scoaba dogarului și dulgherului. [Rus. PAZNIKŬ, din PAZŬ, scobitură].

paznic m. păzitor, mai ales de noapte.

2) páznic n., pl. e (rus. paznik, d. paz, scobitură lungă). Mold. Dalta dogaruluĭ. V. pasnic 2.

1) páznic m. (d. pază și suf. slav -nic). Gardian, păzitor (la spital, cimitir, închisoare). – Se poate zice și fem. páznică, pl. e. V. santinelă și pasnic 1.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

páznic s. m., pl. páznici

páznic s. m., pl. páznici


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÁZNIC s. 1. pază, păzitor, strajă, străjer, (astăzi rar) priveghetor, (Mold.) sotnic, (înv.) prevegheu, pristav, priveghi, strajnic, străjuitor, veghe, veghetor. (E ~ pe câmp.) 2. v. gardian.

PAZNIC s. 1. pază, păzitor, strajă, străjer, (astăzi rar) priveghetor, (Mold.) sotnic, (înv.) prevegheu, pristav, priveghi, strajnic, străjuitor, veghe, veghetor. (E ~ pe cîmp.) 2. gardian, păzitor, (ieșit din uz) gardist, (germanism reg.) vehter. (De profesie ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

páznic, páznice, s.m. (reg.) 1. scoaba dogarului și dulgherului. 2. deschizătură făcută la marginea laterală a osiei (a plasei de prins pește).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a pune lupul paznic / păstor la oi expr. (pop.) a lăsa ceva sau pe cineva în grija celui ce-i poate face rău.

Intrare: paznic
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paznic
  • paznicul
  • paznicu‑
plural
  • paznici
  • paznicii
genitiv-dativ singular
  • paznic
  • paznicului
plural
  • paznici
  • paznicilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)