13 definiții pentru gardian

gardian sm [At: DUNĂREANU, CH. 94 / P: ~di-an / Pl: ~ieni / E: fr gardien] 1 Paznic al unui local, al unei instituții Si: (înv) strajă. 2 (În poliția de odinioară) Gardist (1). 3 Supraveghetor într-un magazin sau într-un spital, mai ales în saloanele cu bolnavi mintal. 4 (s) ~ public Agent de pază care supraveghează străzile unui oraș, piețele, parcurile etc.

GARDIÁN, gardieni, s. m. Persoană însărcinată cu paza sau cu supravegherea unui local, a unei instituții, a unui oraș etc.; paznic, strajă. [Pr.: -di-an] – Din fr. gardien.

GARDIÁN, gardieni, s. m. Persoană însărcinată cu paza sau cu supravegherea unui local, a unei instituții, a unui oraș etc.; paznic, strajă. [Pr.: -di-an] – Din fr. gardien.

GARDIÁN, gardieni, s. m. Persoană care păzește un local sau o instituție, sau care este însărcinată cu supravegherea unui spital, unui muzeu etc. (v. paznic); (ieșit din uz) gardist (1). Cînd... se apropiară mai tîrziu de casele boierilor, văzură gardieni la porți. PAS, Z. III 155. Gardianul de noapte bătu la fereastra directorului și-și dete raportul. VLAHUȚĂ, O. A. 152. – Pronunțat: -di-an.

gardián (-di-an) s. m., pl. gardiéni (-di-eni)

GARDIÁN s. 1. paznic, păzitor, (ieșit din uz) gardist, (germanism reg.) vehter. (~ de întreprindere.) 2. v. temnicer. 3. v. sergent.

GARDIÁN s.m. Paznic al unui local, al unei instituții. [Pron. -di-an. / < fr. gardien].

GARDIÁN s. m. paznic al unui local, al unei instituții. (< fr. gardien)

GARDIÁN ~éni m. Persoană care are misiunea de a păzi o instituție. /<fr. gardien

*gardián m. (fr. gardien, de unde și turc. ghardian și vardian). Păzitor public al stradelor orașelor, numit pînă la 1918 maĭ des gardist orĭ sergent de oraș orĭ de stradă. – Fem. gardiancă, pl. ence, infirmieră de spital.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

gardián s. m. (sil. -di-an), pl. gardiéni (sil. -di-eni)

GARDIAN s. 1. paznic, păzitor, (ieșit din uz) gardist, (germanism reg.) vehter. 2. temnicer. 3. sergent, (pop.) gardist, vardist, (înv.) zapciu, (arg.) scatiu, sticlete. (~ de stradă.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

GARDIAN barosan, cartaboi, chelar, cuc, daraban, gabor, geanabet, izolator, jitar, jupân, priponar.

Intrare: gardian
  • silabație: gar-di-an
substantiv masculin (M23)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gardian
  • gardianul
  • gardianu‑
plural
  • gardieni
  • gardienii
genitiv-dativ singular
  • gardian
  • gardianului
plural
  • gardieni
  • gardienilor
vocativ singular
  • gardianule
  • gardiene
plural
  • gardienilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gardian

  • 1. Persoană însărcinată cu paza sau cu supravegherea unui local, a unei instituții, a unui oraș etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: paznic strajă 2 exemple
    exemple
    • Cînd... se apropiară mai tîrziu de casele boierilor, văzură gardieni la porți. PAS, Z. III 155.
      surse: DLRLC
    • Gardianul de noapte bătu la fereastra directorului și-și dete raportul. VLAHUȚĂ, O. A. 152.
      surse: DLRLC

etimologie: