3 intrări

36 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

PATRÓN2, -OÁNĂ, patroni, -oane, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Proprietar al unei întreprinderi. 2. S. m. (în Roma antică) Patrician roman, considerat în raport cu liberții săi. 3. S. m. și f. Sfânt socotit protector al unei persoane, al unei corporații sau al unei comunități care îi poartă numele; zi calendaristică în care se prăznuiește un sfânt și pe care o serbează cei care poartă numele acelui sfânt. ♦ Ocrotitor, protector. – Din lat. patronus, germ. Patron, fr. patron.

PATRÓN1, patroane, s. n. 1. Cartuș (1). ♦ Bucată cilindrică de exploziv, folosită la umplerea găurilor de mină. 2. Corp cilindric de porțelan care conține firul fuzibil al unei siguranțe electrice; bușon (2). 3. Schiță pentru indicarea modului de legare a firelor și a ordinii operațiilor în industria textilă. – Din germ. Patrone.

PATRÓN1, patroane, s. n. 1. Cartuș (1). ♦ Bucată cilindrică de exploziv, folosită la umplerea găurilor de mină. 2. Corp cilindric de porțelan care conține firul fuzibil al unei siguranțe electrice; bușon (2). 3. Schiță pentru indicarea modului de legare a firelor și a ordinii operațiilor în industria textilă. – Din germ. Patrone.

PATRÓN2, -OÁNĂ, patroni, -oane, subst. 1. S. m. și f. Proprietar al unei întreprinderi. 2. S. m. (În Roma antică) Patrician roman, considerat în raport cu liberții săi. 3. S. m. și f. Sfânt socotit protector al unei persoane, al unei corporații sau al unei comunități care îi poartă numele; zi calendaristică în care se prăznuiește un sfânt și pe care o serbează cei care poartă numele acelui sfânt. ♦ Ocrotitor, protector. – Din lat. patronus, germ. Patron, fr. patron.

PATRON2, -OĂNĂ patroni, -oane, s. m. și f. 1. Proprietar al unei întreprinderi, al unei fabrici, al unei firme etc. care exploatează muncă salariată. Ai aflat poate că m-am certat cu patronul. C. PETRESCU, C. V. 157. Șefii poștelorvătafii – tovarăși pe subt mînă cu patronii cafenelelor din port... erau datori să ia la rînd un număr egal din toate naționalitățile. BART, E. 289. După rînduiala breslei nu putea să intre în rîndul patronilor decît acela care și-a făcut anii de ucenicie, a lucrat un an la patronul care l-a scos calfă și a mai făcut și doi ani de călătorie. SLAVICI, O. II 35. 2. (În Roma antică) Patricianul roman în raporturile cu liberții și cu clienții. 3. Sfînt socotit protector al omului care îi poartă numele, apărător al unei case sau al unei comunități; ziua numelui unei persoane. Știi că astăzi am avut serbare: patronul școalei. C. PETRESCU, C. V. 87. Arta germană, întrunind idei abstracte cu prozaice amănunte, a știut să traducă cu penelul ideile care se rezumă în legendara vînătoare a sfîntului Hubert, patronul vînătorilor creștini din occident. ODOBESCU, S. A. 346. Nu puteam alege altă patroană spre a-i încrede secretele mele rugăciuni decît sfînta Cecilie. ALECSANDRI, O. P. 18. ♦ (Învechit) Ocrotitor, apărător, protector. După obiceiul, de obște pe atunci la toți tinerii, de a se alătura pe lîngă un boier însemnat, el își luă de patron pe Iordachi Cantacuzino, ce era pe atunci vistiernic mare. BĂLCESCU, O. I 183.

PATRÓN1, patroane, s. n. (Regional) 1. Cartuș. Nu se poate povesti bucuria pe care i-o făcu pistolul nemțesc cu două cocoașe și punga de patroane, CAMIL PETRESCU, O. II 194. De cu seară îmi făcui atîtea patroane că aș fi avut de unde să stîrpesc toate zburătoarele. GANE, N. II 177. ♦ Bucată cilindrică de explozibil învelită în hîrtie parafinată. Sacul în spinare, felinarul în mînă, «patronul» de dinamită în buzunar, și băieșul coboară la sute de metri în pămînt să caute aur. BOGZA, Ț. 52. 2. Șablon.

patrón1 (persoană) (pa-tron) s. m., pl. patróni

patrón2 (cartuș, bușon, tipar) (pa-tron) s. n., pl. patroáne

PATRÓN s. 1. stăpân, (englezism) boss, (pop.) jupân. (Are un ~ foarte aspru.) 2. (înv.) praznic. (Își serbează azi ~ul.)

PATRÓN s. v. cartuș, glonț, potricală, preducea, tipar.

PATRÓN s. 1. v. bușon fuzibil. 2. pușcătură.

PATRÓN, -OÁNĂ s.m. și f. 1. Patrician roman socotit în raport cu clienții săi; stăpân socotit în raport cu sclavii săi eliberați. 2. Proprietar, stăpân al unei case de comerț, al unei întreprinderi, al unei fabrici etc.; exploatator. 3. Sfânt socotit protector al unei persoane, al unei comunități etc., care îi poartă numele. [< fr. patron, lat. patronus].

PATRÓN s.n. 1. Cartuș. 2. (Rar) Tipar după care se croiește un obiect de îmbrăcăminte; desen, model după care se execută o țesătură. 3. Bușon (2). [< fr. patron].

PATRÓN1 s. n. 1. cartuș. 2. tipar după care se croiește un obiect de îmbrăcăminte. ◊ desen, model după care se execută o țesătură. 3. bușon (2). (< germ. Patrone)

PATRÓN2, -OÁNE I. s. m. patrician roman considerat în raport cu liberții și cu clienții săi. II. s. m. f. 1. sfânt socotit protector al unei persoane, al unei comunități etc., care îi poartă numele. 2. ocrotitor, protector, susținător. 3. proprietar al unei întreprinderi, al unui local etc. (< fr. patron, lat. patronus, germ. Patron)

patrón (patróni), s. m.1. Sfînt protector; stăpîn. – 2. (S. n.) Tipar. – 3. (S. n.) Cartuș. Fr. patron și, cu ultimul sens, din germ. Patrone.Der. patroană, s. f. (stăpînă); patrona, vb., din fr. patronner; patronaj, s. n., din fr. patronage; patronal, adj., din fr. patronal; patronat, s. n. (drept de a numi o persoană într-o funcție ecleziastică; patronaj); patrontaș, s. n. (cartușieră), din germ. Patrontasche (Borcea 201), cf. rus. patrontaš; împatroni, vb. (a pune stăpînire), din it. impadronirsi (Tiktin), sec. XVIII, înv.

PATRÓN2 ~oánă (~óni, ~oáne) m. și f. 1) (în Roma antică) Patrician care avea sub protecție oamenii liberi dintr-o clasă socială inferioară, numiți clienți. 2) Proprietar al unei întreprinderi (comerciale, industriale) care folosește muncitori salariați. 3) rel. Sfânt considerat drept ocrotitor al unei persoane, al unei biserici sau al unei colectivități care îi poartă numele. 4) înv. Persoană ocrotitoare. /<lat. patrinus, fr. patron, germ. Patron

PATRÓN1 ~oáne n. 1) Tub metalic sau de carton care conține o capsă, material exploziv, proiectil sau alice, folosit la armele de foc portative. 2) Bucată cilindrică de exploziv folosită în mine la dislocarea straturilor. /<germ. Patrone

patron n. cartușă: împarte patroane AL. [Nemț. PATRONE: din terminologia militară austro-ungară].

patron m. 1. cel ce servă de protector; 2. sfânt al cărui nume se poartă; 3. sfânt căruia e închinată o biserică și pe care o țară, un oraș, o corporațiune îl recunoaște de protector; 4. stăpânul unui atelier.

2) *patrón n., pl. oane (fr. patron). Model de hîrtie după care se croĭește o haĭnă.

arată toate definițiile

Intrare: patron
patron2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: -tron
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patron
  • patronul
  • patronu‑
plural
  • patroane
  • patroanele
genitiv-dativ singular
  • patron
  • patronului
plural
  • patroane
  • patroanelor
vocativ singular
plural
  • silabație: -troa-
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patron
  • patronul
  • patronu‑
plural
  • patroni
  • patronii
genitiv-dativ singular
  • patron
  • patronului
plural
  • patroni
  • patronilor
vocativ singular
  • patronule
  • patrone
plural
  • patronilor
Intrare: Patron
Patron nume propriu
nume propriu (I3)
  • Patron
Intrare: patroană
patron2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: -tron
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patron
  • patronul
  • patronu‑
plural
  • patroane
  • patroanele
genitiv-dativ singular
  • patron
  • patronului
plural
  • patroane
  • patroanelor
vocativ singular
plural
  • silabație: -troa-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patroa
  • patroana
plural
  • patroane
  • patroanele
genitiv-dativ singular
  • patroane
  • patroanei
plural
  • patroane
  • patroanelor
vocativ singular
  • patroa
  • patroano
plural
  • patroanelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)