4 intrări

50 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PATRÓN1, patroane, s. n. 1. Cartuș (1). ♦ Bucată cilindrică de exploziv, folosită la umplerea găurilor de mină. 2. Corp cilindric de porțelan care conține firul fuzibil al unei siguranțe electrice; bușon (2). 3. Schiță pentru indicarea modului de legare a firelor și a ordinii operațiilor în industria textilă. – Din germ. Patrone.

PATRÓN1, patroane, s. n. 1. Cartuș (1). ♦ Bucată cilindrică de exploziv, folosită la umplerea găurilor de mină. 2. Corp cilindric de porțelan care conține firul fuzibil al unei siguranțe electrice; bușon (2). 3. Schiță pentru indicarea modului de legare a firelor și a ordinii operațiilor în industria textilă. – Din germ. Patrone.

PATRÓN2, -OÁNĂ, patroni, -oane, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Proprietar al unei întreprinderi. 2. S. m. (în Roma antică) Patrician roman, considerat în raport cu liberții săi. 3. S. m. și f. Sfânt socotit protector al unei persoane, al unei corporații sau al unei comunități care îi poartă numele; zi calendaristică în care se prăznuiește un sfânt și pe care o serbează cei care poartă numele acelui sfânt. ♦ Ocrotitor, protector. – Din lat. patronus, germ. Patron, fr. patron.

patron4, ~oa smf [At: (a. 1696) URICARIUL, V. 140/19 / V: (rar) ~o sf, ~nos[1] (A: nct) / Pl: ~i, ~oane / E: lat patronus, ger Patron, fr patron, mg patrónus] 1 Sfânt considerat protector al unei persoane, al unui așezământ, al unei comunități etc. (care, de obicei, îi poartă numele). 2 Zi a numelui unei persoane. 3 (Îe) A face ~ A-și serba ziua numelui. 4 Ocrotitor. 5 (Reg) Cap de familie. 6 (Reg) Persoană însărcinată cu paza unei comune în timpul nopții. 7 Proprietar al unei întreprinderi, al unui local, al unui atelier etc. care folosește munca salariată, în raport cu angajații sau cu clienții săi Vz meșter, stăpân. 8 (Ant) Patrician roman considerat în raport cu liberții și cu clienții săi. 9 (Jur; înv) Cetățean care, în Imperiul Otoman, făcea oficiul de apărător al administrației locale în litigiile acesteia cu administrația centrală Si: defensor.

  1. Referința încrucișată recomandă pentru această variantă, forma patronoș. Este greu de stabilit care formă este cea corectă — LauraGellner

patron3 sn [At: BARCIANU, V. / Pl: ~oane / E: ger Patrone, fr patron] 1 (Rar) Tipar după care se execută un obiect de îmbrăcăminte. 2 Desen, model după care se execută o țesătură Si: patern.

patron2 sn [At: LB / V: ~oa sf, pătrăva sf, pătrăvoane sm (Pl: ~oni), pătrăon, păt~ / Pl: ~oane / E: ger Patrone] 1 (Trs; Ban) Glonț. 2 (Șîs ~ de dinamită) Bucată cilindrică de exploziv folosită în mine Vz cartuș. 3 (Reg) Potricală1.

PATRÓN2, -OÁNĂ, patroni, -oane, subst. 1. S. m. și f. Proprietar al unei întreprinderi. 2. S. m. (În Roma antică) Patrician roman, considerat în raport cu liberții săi. 3. S. m. și f. Sfânt socotit protector al unei persoane, al unei corporații sau al unei comunități care îi poartă numele; zi calendaristică în care se prăznuiește un sfânt și pe care o serbează cei care poartă numele acelui sfânt. ♦ Ocrotitor, protector. – Din lat. patronus, germ. Patron, fr. patron.

PATRÓN1, patroane, s. n. (Regional) 1. Cartuș. Nu se poate povesti bucuria pe care i-o făcu pistolul nemțesc cu două cocoașe și punga de patroane, CAMIL PETRESCU, O. II 194. De cu seară îmi făcui atîtea patroane că aș fi avut de unde să stîrpesc toate zburătoarele. GANE, N. II 177. ♦ Bucată cilindrică de explozibil învelită în hîrtie parafinată. Sacul în spinare, felinarul în mînă, «patronul» de dinamită în buzunar, și băieșul coboară la sute de metri în pămînt să caute aur. BOGZA, Ț. 52. 2. Șablon.

PATRON2, -OĂNĂ patroni, -oane, s. m. și f. 1. Proprietar al unei întreprinderi, al unei fabrici, al unei firme etc. care exploatează muncă salariată. Ai aflat poate că m-am certat cu patronul. C. PETRESCU, C. V. 157. Șefii poștelorvătafii – tovarăși pe subt mînă cu patronii cafenelelor din port... erau datori să ia la rînd un număr egal din toate naționalitățile. BART, E. 289. După rînduiala breslei nu putea să intre în rîndul patronilor decît acela care și-a făcut anii de ucenicie, a lucrat un an la patronul care l-a scos calfă și a mai făcut și doi ani de călătorie. SLAVICI, O. II 35. 2. (În Roma antică) Patricianul roman în raporturile cu liberții și cu clienții. 3. Sfînt socotit protector al omului care îi poartă numele, apărător al unei case sau al unei comunități; ziua numelui unei persoane. Știi că astăzi am avut serbare: patronul școalei. C. PETRESCU, C. V. 87. Arta germană, întrunind idei abstracte cu prozaice amănunte, a știut să traducă cu penelul ideile care se rezumă în legendara vînătoare a sfîntului Hubert, patronul vînătorilor creștini din occident. ODOBESCU, S. A. 346. Nu puteam alege altă patroană spre a-i încrede secretele mele rugăciuni decît sfînta Cecilie. ALECSANDRI, O. P. 18. ♦ (Învechit) Ocrotitor, apărător, protector. După obiceiul, de obște pe atunci la toți tinerii, de a se alătura pe lîngă un boier însemnat, el își luă de patron pe Iordachi Cantacuzino, ce era pe atunci vistiernic mare. BĂLCESCU, O. I 183.

PATRÓN s.n. 1. Cartuș. 2. (Rar) Tipar după care se croiește un obiect de îmbrăcăminte; desen, model după care se execută o țesătură. 3. Bușon (2). [< fr. patron].

PATRÓN, -OÁNĂ s.m. și f. 1. Patrician roman socotit în raport cu clienții săi; stăpân socotit în raport cu sclavii săi eliberați. 2. Proprietar, stăpân al unei case de comerț, al unei întreprinderi, al unei fabrici etc.; exploatator. 3. Sfânt socotit protector al unei persoane, al unei comunități etc., care îi poartă numele. [< fr. patron, lat. patronus].

PATRÓN2, -OÁNE I. s. m. patrician roman considerat în raport cu liberții și cu clienții săi. II. s. m. f. 1. sfânt socotit protector al unei persoane, al unei comunități etc., care îi poartă numele. 2. ocrotitor, protector, susținător. 3. proprietar al unei întreprinderi, al unui local etc. (< fr. patron, lat. patronus, germ. Patron)

PATRÓN1 s. n. 1. cartuș. 2. tipar după care se croiește un obiect de îmbrăcăminte. ◊ desen, model după care se execută o țesătură. 3. bușon (2). (< germ. Patrone)

PATRÓN2 ~oánă (~óni, ~oáne) m. și f. 1) (în Roma antică) Patrician care avea sub protecție oamenii liberi dintr-o clasă socială inferioară, numiți clienți. 2) Proprietar al unei întreprinderi (comerciale, industriale) care folosește muncitori salariați. 3) rel. Sfânt considerat drept ocrotitor al unei persoane, al unei biserici sau al unei colectivități care îi poartă numele. 4) înv. Persoană ocrotitoare. /<lat. patrinus, fr. patron, germ. Patron

PATRÓN1 ~oáne n. 1) Tub metalic sau de carton care conține o capsă, material exploziv, proiectil sau alice, folosit la armele de foc portative. 2) Bucată cilindrică de exploziv folosită în mine la dislocarea straturilor. /<germ. Patrone

patron n. cartușă: împarte patroane AL. [Nemț. PATRONE: din terminologia militară austro-ungară].

patron m. 1. cel ce servă de protector; 2. sfânt al cărui nume se poartă; 3. sfânt căruia e închinată o biserică și pe care o țară, un oraș, o corporațiune îl recunoaște de protector; 4. stăpânul unui atelier.

3) *patrón n., pl. oane (germ. patrone). Trans. Barb. Cartuș.

2) *patrón n., pl. oane (fr. patron). Model de hîrtie după care se croĭește o haĭnă.

1) *patrón m. (lat. patronus). La Romanĭ, patrician de care depindeaŭ niște cetățenĭ maĭ săracĭ numițĭ cliențĭ, pe care, cînd aveaŭ procese, patronu îĭ apăra ca avocat. Fig. Protector, apărător. Sfînt căruĭa ĭ-e dedicată o biserică saŭ o comunitate. Șefu orĭ stăpînu uneĭ prăvăliĭ, uneĭ fabricĭ ș. a. – Fem. patrónă și -oánă. V. avocat și matronă.

arată toate definițiile

Intrare: patron
patron
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
patronă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pătrăoane
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pătrăon
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pătroană
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
patroană
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pătron
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Patron
Patron nume propriu
nume propriu (I3)
  • Patron
Intrare: patroană
patron2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: -tron
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patron
  • patronul
  • patronu‑
plural
  • patroane
  • patroanele
genitiv-dativ singular
  • patron
  • patronului
plural
  • patroane
  • patroanelor
vocativ singular
plural
  • silabație: -troa-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patroa
  • patroana
plural
  • patroane
  • patroanele
genitiv-dativ singular
  • patroane
  • patroanei
plural
  • patroane
  • patroanelor
vocativ singular
  • patroa
  • patroano
plural
  • patroanelor
Intrare: potron
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potron
  • potronul
  • potronu‑
plural
  • potroni
  • potronii
genitiv-dativ singular
  • potron
  • potronului
plural
  • potroni
  • potronilor
vocativ singular
plural
patron2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: -tron
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patron
  • patronul
  • patronu‑
plural
  • patroane
  • patroanele
genitiv-dativ singular
  • patron
  • patronului
plural
  • patroane
  • patroanelor
vocativ singular
plural
  • silabație: -troa-
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patron
  • patronul
  • patronu‑
plural
  • patroni
  • patronii
genitiv-dativ singular
  • patron
  • patronului
plural
  • patroni
  • patronilor
vocativ singular
  • patronule
  • patrone
plural
  • patronilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)