23 de definiții pentru director (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIRECTOR2, -OARE, directori, -oare, s. m. și f. Persoană care conduce o întreprindere, o instituție, o publicație etc. sau un sector al acestora; funcție deținută de această persoană. – Din fr. directeur, lat. director.

director2[1], ~oare [At: (a. 1724) IORGA, S. D. XIV, 20 / A și: director / V: (înv) dre~, ~e, (reg) drectăr, (îvr) derec~, derectur, drehtor / Pl: ~i, ~oare / E: fr directeur, lat director] 1 smf / Persoană care conduce o instituție, o întreprindere, o publicație sau un sector al acestora. 2 smf Funcție de director (1). 3 sm (Îs) ~ de scenă (sau, rar, artistic) Regizor. 4 sm (Rar; îs) ~ de luptă Secundat. 5 sm (Reg; îs) ~ul prefecturii (sau prefectului) Subprefect. 6 sm (Îvr; îs) ~ fiscal Procuror. 7 sm (Îvr; îs) ~ de lucru Calfă. 8 sf (Fam; asr) Soție de director (1). corectat(ă)

  1. director2director2, pentru că există forma A și: Ladislau Strifler

DIRECTOR2, -OARE, directori, -oare, s. m. și f. Persoană care conduce o întreprindere, o instituție, o publicație etc. sau un sector al acestora; funcție deținută de această persoană. – Din fr. directeur, lat. director, -oris.

DIRECTOR2, -OARE, directori, -oare, s. m. și f. Persoană care are conducerea unei instituții, a unei publicații periodice etc. sau numai a unui sector din cadrul acestora. Toți... îl cred director de minister. CARAGIALE, O. III 18. De-a veni directorul aci, l-om ruga să ne recomande ministrului. ALECSANDRI, T. I 276.

DIRECTOR, -OARE s.m. și f. Conducător al unei întreprinderi, al unei instituții, al unei direcții de minister etc. [Cf. fr. directeur].

DIRECTOR2, -OARE s. m. f. 1. conducător al unei întreprinderi, al unei instituții sau al unei direcții dintr-un organ central. 2. fiecare din cei cinci membri ai Directoratului (2). (< fr. directeur, lat. director)

DIRECTOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care se află în fruntea unei instituții sau întreprinderii; conducător al unei instituții sau întreprinderi. ~ general. ~ul școlii. ~ul uzinei. /<fr. directeur, lat. director, ~oris

director m. cel ce dirijează o întreprindere, o administrațiune.

* directór, -oáre s. (lat. diréctor, -óris). Care dirijează o școală, un stabiliment, un serviciŭ administrativ. Fie-care din ceĭ cincĭ membri al directoriuluĭ în Francia la 1795: directoriĭ eraŭ aleșĭ de consiliŭ celor Vechĭ și de cel al celor Cincĭ-Sute. Director de conștiință, ecleziastic catolic ales de o persoană ca s’o conducă după principiile religiuniĭ. Adj. Plan director, linie directoare. – Fem. și directrice, pl. ĭ (în geometrie).

ex-director sm [At: DL / Pl: ~i / E: ex- + director] Fost director.

actor-director-animator s. m. Persoană care deține tripla calitate de actor, director și animator de teatru ◊ „José Maria Flotas a debutat ca regizor la Barcelona [...] Am descoperit cu plăcere rolul de actor-director-animator – mărturisește José Maria Flotas [...]” R.lit. 5 IV 84 p. 22 (din actor + director + animator)

director-actor s. m. Director de teatru și în același timp actor ◊ Directorul-actor K.E. și tânărul regizor principal K.K. împreună cu toți membrii trupei, moșesc cu râvnă la nașterea dramaturgiei maghiare contemporane.” Cont. 28 VII 67 p. 4. ◊ „Ziceam amândoi că un director-actor poate fi tentat să-și croiască repertoriul pe talia proprie și de aceea ați hotărât să vă refuzați acestor ispite.” Cinema 4/74 p. 13 (din director + actor)

director-patron s. m. 1993 Persoană care este în același timp director și patron v. directocrat (din director + patron)

președinte-director general s. m. Președinte care îndeplinește funcția de director general ◊ Președintele-director general al societății producătoare de filme Gaumont, Jean Leduc, a înmânat «Legiunea de onoare» celebrei actrițe Michèle Morgan.” Cont. 14 III 69 p. 10. ◊ „Acuzatul principal J.V.R. președinte-director general al societății «Matesa» este pasibil [...] de o pedeapsă de 1290 ani închisoare.” Cont. 12 IV 74 p. 10 (din președinte + director general, după fr. président-directeur général; DMN 1966)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

director3 (persoană) s. m., pl. directori

director2 (persoană) s. m., pl. directori

director (persoană care conduce) s. m., pl. directori

Intrare: director (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • director
  • directorul
  • directoru‑
plural
  • directori
  • directorii
genitiv-dativ singular
  • director
  • directorului
plural
  • directori
  • directorilor
vocativ singular
  • directorule
  • directore
plural
  • directorilor
drectăr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
derector
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
directore
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
drehtor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

director, directorisubstantiv masculin
directoare, directoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care conduce o întreprindere, o instituție, o publicație etc. sau un sector al acestora; funcție deținută de această persoană. DEX '09 DLRLC DN
    diminutive: directoraș
    • format_quote Toți... îl cred director de minister. CARAGIALE, O. III 18. DLRLC
    • format_quote De-a veni directorul aci, l-om ruga să ne recomande ministrului. ALECSANDRI, T. I 276. DLRLC
  • 2. fiecare din cei cinci membri ai Directoratului. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.