17 definiții pentru patriot

PATRIÓT, -Ă, patrioți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care își iubește patria (1) și luptă pentru apărarea și prosperitatea ei. 2. (Înv.) Persoană originară din aceeași patrie sau regiune cu altcineva; compatriot. [Pr.: -tri-ot] – Din ngr. patriótis, fr. patriote, germ. Patriot.

PATRIÓT, -Ă, patrioți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care își iubește patria (1) și luptă pentru apărarea și prosperitatea ei. 2. (Înv.) Persoană originară din aceeași patrie sau regiune cu altcineva; compatriot. [Pr.: -tri-ot] – Din ngr. patriótis, fr. patriote, germ. Patriot.

PATRIÓT, -ÓTĂ, patrioți, -ote, s. m. și f. 1. Persoană care își iubește patria, luptă cu abnegație pentru binele poporului și e gata să facă sacrificii pentru a-i asigura un viitor fericit. Nu poate fi un adevărat și sincer patriot, un adevărat și sincer luptător pentru cauza păcii și socialismului acela care nu luptă cu hotărîre împotriva ideologiei imperialiste, ideologia ațîțătorilor la un nou război. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 7, 103. ◊ (Ironic) Poți să-ntîmpini patrioții ce-au venit de-atunci încolo? înaintea acestora tu ascunde-te, Apollo! EMINESCU, O. 1149. Încă ptnă a nu mă naște, eu am fost patriot mare. ALEXANDRESCU, M. 169.2. (Învechit și regional) Din aceeași patrie sau regiune; compatriot. Noi avem dreptul a-l reclama de patriot al nostru. NEGRUZZI, S. I 313.

patriót (pa-tri-ot) s. m., pl. patrióți

PATRIÓT adj. v. patriotic.

PATRIÓT s. v. compatriot, conațional, localnic.

PATRIÓT, -Ă s.m. și f. Cel care își iubește patria și este devotat poporului său, fiind gata să lupte pentru interesele țării sale. [Pron. -tri-ot. / < gr. patriotes, cf. fr. patriote, germ. Patriot].

PATRIÓT, -Ă s. m. f. cel care își iubește patria, care manifestă devotament față de poporul său. (< ngr. patriotis, fr. patriote)

PATRIÓT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care vădește patriotism. [Sil. -tri-ot] /<ngr. patriótis, fr. patriote, germ. Patriot

patriot m. cel ce iubește patria sa și caută să-i fie folositor.

*patriót, -ă s. și adj. (mlat. patrióta, d. vgr. patriótes, compatriot. Înț. de „patriot” a apărut în sec. XVI în limba fr. și germ.). Acela care ĭubește patria: un patriot, un popor patriot.

patriótă (pa-tri-o-) s. f., g.-d. art. patriótei; pl. patrióte


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

patriót s. m. (sil. -tri-ot), pl. patrióți

patriot s. v. COMPATRIOT. CONAȚIONAL. LOCALNIC.

patriótă s. f. (sil. -tri-o-), pl. patrióte

artíst-patriót s. m. Artist cu un înalt simț patriotic ◊ „[...] personalitate complexă, artist-patriot. Sc. 15 IX 67 p. 1. ◊ „25 de ani de la moartea lui Ciprian Porumbescu. Un mare artist-patriot. R.l. 14 X 78 p. 2; v. și Săpt. 24 I 75 p. 4 (din artist + patriot)

savánt-patriót s. m. Om de știință patriot ◊ Savantul-patriot, acad. Horia Hulubei a contribuit la crearea și dezvoltarea primelor unități de cercetare din domeniul fizicii în România.” Sc. 24 XI 72 p. 7 (din savant +patriot)

Intrare: patriot
  • silabație: -tri-ot
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patriot
  • patriotul
  • patriotu‑
plural
  • patrioți
  • patrioții
genitiv-dativ singular
  • patriot
  • patriotului
plural
  • patrioți
  • patrioților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)