21 de definiții pentru patriot patreot patrioată patriotă (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

patriot, ~ă [At: (a. 1773) GCR II, 86/18 / V: (înv) ~tă sm, ~oa sf, ~reot smf / P: ~tri-ot / Pl: ~oți, ~e / E: ngr πατριώτης, fr patriot, ger Patriot] 1 sm (Înv; determinat de aps) Compatriot. 2 smf (Înv) Persoană originară din locul despre care se vorbește Si: localnic. 3 smf Persoană care își iubește patria. 4-8 a (Îvr) Patriotic (2-4, 6-7).

PATRIÓT, -Ă, patrioți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care își iubește patria (1) și luptă pentru apărarea și prosperitatea ei. 2. (Înv.) Persoană originară din aceeași patrie sau regiune cu altcineva; compatriot. [Pr.: -tri-ot] – Din ngr. patriótis, fr. patriote, germ. Patriot.

PATRIÓT, -Ă, patrioți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care își iubește patria (1) și luptă pentru apărarea și prosperitatea ei. 2. (Înv.) Persoană originară din aceeași patrie sau regiune cu altcineva; compatriot. [Pr.: -tri-ot] – Din ngr. patriótis, fr. patriote, germ. Patriot.

PATRIÓT, -ÓTĂ, patrioți, -ote, s. m. și f. 1. Persoană care își iubește patria, luptă cu abnegație pentru binele poporului și e gata să facă sacrificii pentru a-i asigura un viitor fericit. Nu poate fi un adevărat și sincer patriot, un adevărat și sincer luptător pentru cauza păcii și socialismului acela care nu luptă cu hotărîre împotriva ideologiei imperialiste, ideologia ațîțătorilor la un nou război. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 7, 103. ◊ (Ironic) Poți să-ntîmpini patrioții ce-au venit de-atunci încolo? înaintea acestora tu ascunde-te, Apollo! EMINESCU, O. 1149. Încă ptnă a nu mă naște, eu am fost patriot mare. ALEXANDRESCU, M. 169.2. (Învechit și regional) Din aceeași patrie sau regiune; compatriot. Noi avem dreptul a-l reclama de patriot al nostru. NEGRUZZI, S. I 313.

PATRIÓT, -Ă s.m. și f. Cel care își iubește patria și este devotat poporului său, fiind gata să lupte pentru interesele țării sale. [Pron. -tri-ot. / < gr. patriotes, cf. fr. patriote, germ. Patriot].

PATRIÓT, -Ă s. m. f. cel care își iubește patria, care manifestă devotament față de poporul său. (< ngr. patriotis, fr. patriote)

PATRIÓT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care vădește patriotism. [Sil. -tri-ot] /<ngr. patriótis, fr. patriote, germ. Patriot

patriot m. cel ce iubește patria sa și caută să-i fie folositor.

*patriót, -ă s. și adj. (mlat. patrióta, d. vgr. patriótes, compatriot. Înț. de „patriot” a apărut în sec. XVI în limba fr. și germ.). Acela care ĭubește patria: un patriot, un popor patriot.

patreot, ~ă smf vz patriot

artíst-patriót s. m. Artist cu un înalt simț patriotic ◊ „[...] personalitate complexă, artist-patriot. Sc. 15 IX 67 p. 1. ◊ „25 de ani de la moartea lui Ciprian Porumbescu. Un mare artist-patriot. R.l. 14 X 78 p. 2; v. și Săpt. 24 I 75 p. 4 (din artist + patriot)

savánt-patriót s. m. Om de știință patriot ◊ Savantul-patriot, acad. Horia Hulubei a contribuit la crearea și dezvoltarea primelor unități de cercetare din domeniul fizicii în România.” Sc. 24 XI 72 p. 7 (din savant +patriot)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

patriót (pa-tri-ot) s. m., pl. patrióți

patriót s. m. (sil. -tri-ot), pl. patrióți

patriótă (pa-tri-o-) s. f., g.-d. art. patriótei; pl. patrióte

patriótă s. f. (sil. -tri-o-), pl. patrióte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PATRIÓT adj. v. patriotic.

PATRIÓT s. v. compatriot, conațional, localnic.

patriot s. v. COMPATRIOT. CONAȚIONAL. LOCALNIC.

arată toate definițiile

Intrare: patriot
  • silabație: -tri-ot
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patriot
  • patriotul
  • patriotu‑
plural
  • patrioți
  • patrioții
genitiv-dativ singular
  • patriot
  • patriotului
plural
  • patrioți
  • patrioților
vocativ singular
plural
patreot
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
patrioată
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
patriotă substantiv feminin
  • silabație: -tri-ot
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patrio
  • patriota
plural
  • patriote
  • patriotele
genitiv-dativ singular
  • patriote
  • patriotei
plural
  • patriote
  • patriotelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)