patriot, ~ă [At: (a. 1773) GCR II, 86/18 / V: (înv) ~tă sm, ~oată sf, ~reot smf / P: ~tri-ot / Pl: ~oți, ~e / E: ngr πατριώτης, fr patriot, ger Patriot] 1 sm (Înv; determinat de aps) Compatriot. 2 smf (Înv) Persoană originară din locul despre care se vorbește Si: localnic. 3 smf Persoană care își iubește patria. 4-8 a (Îvr) Patriotic (2-4, 6-7).

PATRIOT, -OTĂ, patrioți, -ote, s. m. și f. 1. Persoană care își iubește patria, luptă cu abnegație pentru binele poporului și e gata să facă sacrificii pentru a-i asigura un viitor fericit. Nu poate fi un adevărat și sincer patriot, un adevărat și sincer luptător pentru cauza păcii și socialismului acela care nu luptă cu hotărîre împotriva ideologiei imperialiste, ideologia ațîțătorilor la un nou război. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 7, 103. ◊ (Ironic) Poți să-ntîmpini patrioții ce-au venit de-atunci încolo? Înaintea acestora tu ascunde-te, Apollo! EMINESCU, O. 1149. Încă pînă a nu mă naște, eu am fost patriot mare. ALEXANDRESCU, M. 169. 2. (Învechit și regional) Din aceeași patrie sau regiune; compatriot. Noi avem dreptul a-l reclama de patriot al nostru. NEGRUZZI, S. I 313.

PATRIOT, -Ă s.m. și f. Cel care își iubește patria și este devotat poporului său, fiind gata să lupte pentru interesele țării sale. [Pron. -tri-ot. / < gr. patriotes, cf. fr. patriote, germ. Patriot].

PATRIOT, -Ă s. m. f. cel care își iubește patria, care manifestă devotament față de poporul său. (< ngr. patriotis, fr. patriote)

PATRIOT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care vădește patriotism. [Sil. -tri-ot] /<ngr. patriótis, fr. patriote, germ. Patriot

patriot m. cel ce iubește patria sa și caută să-i fie folositor.

*patriót, -ă s. și adj. (mlat. patrióta, d. vgr. patriótes, compatriot. Înț. de „patriot” a apărut în sec. XVI în limba fr. și germ.). Acela care ĭubește patria: un patriot, un popor patriot.

patreot, ~ă smf vz patriot

artist-patriot s. m. Artist cu un înalt simț patriotic ◊ „[...] personalitate complexă, artist-patriot.” Sc. 15 IX 67 p. 1. ◊ „25 de ani de la moartea lui Ciprian Porumbescu. Un mare artist-patriot.” R.l. 14 X 78 p. 2; v. și Săpt. 24 I 75 p. 4 (din artist + patriot)

savant-patriot s. m. Om de știință patriot ◊ „Savantul-patriot, acad. Horia Hulubei a contribuit la crearea și dezvoltarea primelor unități de cercetare din domeniul fizicii în România.” Sc. 24 XI 72 p. 7 (din savant +patriot)

!patriot (desp. pa-tri-ot) adj. m., s. m., pl. patrioți; adj. f., s. f. patrioată, pl. patrioate (intelectual patriot)

patriot (pa-tri-ot) s. m., pl. patrioți

patriot s. m. (sil. -tri-ot), pl. patrioți

PATRIOT s. v. compatriot, conațional, localnic.

PATRIOT adj. v. patriotic.

patriot adj. v. PATRIOTIC.

patriot s. v. COMPATRIOT. CONAȚIONAL. LOCALNIC.