patriot, ~ă [At: (a. 1773) GCR II, 86/18 / V: (înv) ~tă sm, ~oată sf, ~reot smf / P: ~tri-ot / Pl: ~oți, ~e / E: ngr πατριώτης, fr patriot, ger Patriot] 1 sm (Înv; determinat de aps) Compatriot. 2 smf (Înv) Persoană originară din locul despre care se vorbește Si: localnic. 3 smf Persoană care își iubește patria. 4-8 a (Îvr) Patriotic (2-4, 6-7).