25 de definiții pentru patrafir epitrahil patrahil patrahir (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

PATRAFÍR, patrafire, s. n. Obiect din odăjdiile bisericești, în formă de fâșie lungă de stofă, de mătase etc., pe care sunt brodate motive religioase, purtat de preoți peste stihar, când oficiază. [Var.: epitrahíl, (înv.) patrahíl, patrahír s. n.] – Din sl. petrahilŭ, ngr. epitrahílion.

PATRAFÍR, patrafire, s. n. Obiect din odăjdiile bisericești, în formă de fâșie lungă de stofă, de mătase etc., pe care sunt brodate motive religioase, purtat de preoți peste stihar, când oficiază. [Var.: epitrahíl, (înv.) patrahíl, patrahír s. n.] – Din sl. petrahilŭ, ngr. epitrahílion.

PATRAFÍR, patrafire, s. n. Fîșie lungă de stofă brodată cu cruci și alte motive religioase, pe care preotul o poartă la gît, cînd oficiază; epitrahil. Un popă bătrîn, cu un patrafir vechi sub barba albă, dădu la o parte portița. CAMILAR, N. I 204. Popa Cioacă venea în ajunul crăciunului să ne pună patrafirele în cap. MACEDONSKI, O. III 32. – Variante: patrachír (RETEGANUL, P. II 64), pătrahíl (NEGRUZZI, S. II 243), patrahír (CARAGIALE, O. II 341, CONTEMPORANUL, III 427) s. n.

patrafír (pa-tra-) s. n., pl. patrafíre

patrafír s. n. (sil. -tra-), pl. patrafíre

PATRAFÍR s. (BIS.) epitrahil.

patrafír (patrafíre), s. n. – Varietate de casulă purtată de preoții ortodocși. – Var. patrafil, patrahil, patrahir, epitrahil, epitrafil. Mgr. ἐπιτραχήλιον (Murnu 43), ngr. πετραχήλι, cf. sl. jepitrachilĭ.

PATRAFÍR ~e n. bis. Fâșie de stofă, ornamentată, pe care o îmbracă preoții peste stihar în timpul slujbei. /<sl. petraholu

patrafir n. veșmânt preoțesc atârnat de grumaz. [Slav. PATRAHILŬ, din gr. mod. EPITRAHÍLI (lit. de gât, de unde și forma bisericească epitrahil)].

EPITRAHÍL s. n. v. patrafir.

PATRAHÍL s. n. v. patrafir.

PATRAHÍR s. n. v. patrafir.

EPITRAHÍL s. n. v. patrafir.

PATRAHÍL s. n. v. patrafir.

PATRAHÍR s. n. v. patrafir.

EPITRAHÍL, epitrahile, s. n. Patrafir. Omoforul, rucavițele, tiara, epitrahilul, sita și cîrja vin de la Dosithei. ARGHEZI, P. T. 25. Epitrahilul de mătase pe care se vede figurat chiar banul Barbu cu portul călugăresc de pe atunci. ODOBESCU, S. I 335.

PATRAHÍR s. n. v. patrafir.

EPITRAHÍL s. v. patrafir.

Intrare: patrafir
patrafir
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular patrafir patrafirul
plural patrafire patrafirele
genitiv-dativ singular patrafir patrafirului
plural patrafire patrafirelor
vocativ singular
plural
epitrahil
substantiv neutru (N1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular epitrahil epitrahilul
plural epitrahile epitrahilele
genitiv-dativ singular epitrahil epitrahilului
plural epitrahile epitrahilelor
vocativ singular
plural
patrahil
substantiv neutru (N1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular patrahil patrahilul
plural patrahile patrahilele
genitiv-dativ singular patrahil patrahilului
plural patrahile patrahilelor
vocativ singular
plural
patrahir
substantiv neutru (N1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular patrahir patrahirul
plural patrahire patrahirele
genitiv-dativ singular patrahir patrahirului
plural patrahire patrahirelor
vocativ singular
plural