3 intrări

58 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PATENTÁ, patentez, vb. I. Tranz. 1. A acorda (cuiva) o patentă (1); a breveta o invenție. 2. (Înv.) A supune pe cineva la plata unei patente (2). 3. (Tehn.) A aplica unei sârme de oțel un tratament termic pentru a-i asigura o rezistență mai mare. – Din fr. patenter, germ. patentieren.

PATENTÁ, patentez, vb. I. Tranz. 1. A acorda (cuiva) o patentă (1); a breveta o invenție. 2. (Înv.) A supune pe cineva la plata unei patente (2). 3. (Tehn.) A aplica unei sârme de oțel un tratament termic pentru a-i asigura o rezistență mai mare. – Din fr. patenter, germ. patentieren.

patenta vt [At: MAIORESCU, CR. I, 331 / Pzi: ~tez / E: fr patenter, ger Patentieren] 1-11 (Înv) A acorda cuiva o patentă (1-11). 12 (Asr; c. i. o invenție) A breveta. 13 (Înv) A supune la patentă (10). 14 (Teh; c. i. sârme sau benzi de oțel) A trata termic pentru a mări rezistența la prelucrarea la rece.

PATENTÁ, patentez, vb. I. Tranz. (La noi în trecut) 1. A acorda (cuiva) o patentă (1); a breveta o invenție. (Ieșit din uz) A supune (pe cineva) la plata unei patente (2). 2. (Tehn.) A aplica tratamentul de patentare (2) unei sîrme.

PATENTÁ vb. I. tr. 1. A acorda (cuiva) o patentă (1); a breveta. 2. A căli un metal în plumb. ♦ A trata termic o sârmă de oțel pentru a-i da o rezistență mecanică mare. [< fr. patenter].

PATENTÁ vb. tr. 1. a acorda (cuiva) o patentă (1); a breveta. 2. (tehn.) a trata termic o sârmă sau o bandă de oțel pentru a-i da o rezistență mecanică mare. (< fr. patenter, germ. patentieren)

A PATENTÁ1 ~éz tranz. 1) (invenții, descoperiri etc.) A recunoaște în mod oficial (prin acordare de patentă); a breveta. 2) (sârme de oțel) A supune unui tratament termic (în vederea obținerii unei rezistențe mai mari). /<fr. patenter, germ. patentieren

A PATENTÁ2 ~éz tranz. (negustori sau liber-profesioniști) A impune la plata unei patente. /<fr. patenter, germ. patentieren

patentà v. 1. a supune la patentă; 2. a da o patentă cuiva.

PATÉNT1, -Ă, patenți, -te, adj. (Despre sisteme și obiecte tehnice) Construit în chip special pentru a prezenta garanții de soliditate, de bună funcționare sau pentru a putea fi folosit ușor; care funcționează perfect. ◊ Clește patent (și substantivat, n.) = clește special cu care se pot executa diferite operații de apucare, de tăiere etc. ♦ (Substantivat, f.) Capsă, buton de încheiat. ♦ (Substantivat, n.) Un fel de târnăcop, folosit în mine. – Din germ. Patent.

PATÉNT1, -Ă, patenți, -te, adj. (Despre sisteme și obiecte tehnice) Construit în chip special pentru a prezenta garanții de soliditate, de bună funcționare sau pentru a putea fi folosit ușor; care funcționează perfect. ◊ Clește patent (și substantivat, n.) = clește special cu care se pot executa diferite operații de apucare, de tăiere etc. ♦ (Substantivat, f.) Capsă, buton de încheiat. ♦ (Substantivat, n.) Un fel de târnăcop, folosit în mine. – Din germ. Patent.

PATÉNT2, -Ă, patenți, -te, adj. (Despre acțiuni sau manifestări ale omului) Care nu se poate tăgădui; de netăgăduit, evident; autentic. – Din fr. patent.

PATÉNT2, -Ă, patenți, -te, adj. (Despre acțiuni sau manifestări ale omului) Care nu se poate tăgădui; de netăgăduit, evident; autentic. – Din fr. patent.

PATÉNT3 s. n. v. patentă.

PATÉNTĂ, patente, s. f. 1. Drept exclusiv pe care îl are un inventator de a pune în fabricație și în vânzare produsul invenției sale; act, diplomă prin care se acordă acest drept; brevet de invenție. ♦ Fig. (Ir.) Sistem, procedeu (propriu cuiva). ♦ Certificat, dovadă. ◊ Patentă de sănătate = act eliberat conducerii unui vas maritim, la plecarea dintr-un port, prin care se adeverește starea sanitară bună a echipajului. Patentă consulară = scrisoare de acreditare a unui consul. ♦ Drept de a profesa, de a exercita (pe cont propriu) o activitate sau o acțiune comercială. 2. (Înv.) Impozit anual plătit de negustori și de liber-profesioniști; act prin care se confirma plata acestui impozit și dreptul de exercitare a comerțului sau a profesiei libere. [Var.: patént s. n.] – Din fr. patente, germ. Patent.

patent4, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~nți, ~e / E: lat patens] (Blg; d. părți similare ale unui organ) Bine distinct și răsfirat.

patent2, ~ă a [At: ODOBESCU, S. I, 431 / Pl: ~nți, ~e / E: fr patent] (D. însușiri, acțiuni, manifestări etc. ale oamenilor) 1 Evident. 2 Autentic. 3 Notoriu.

patent3, ~ă [At: C. PETRESCU, C. V. 44 / Pl: ~nți, ~e / E: ger Patent] 1 a (D. sisteme și obiecte tehnice) Constituit în chip special pentru a prezenta garanții de soliditate, de bună funcționare sau pentru a putea fi folosit ușor Si: practic. 2-3 sn, a (Șîs Clește ~) (Clește) cu suprafață mare de prindere, cu care se pot executa diferite operații de apucare, de tăiere etc. 4 sf (Reg) Capsă de încheiat hainele. 5 sn (Reg) Târnăcop special, folosit în mine Si: (reg) chilaviță. 6 Punct, ochi de tricotaj care permite o elasticitate mai mare.

patentă sf [At: AXINTE URICARIUL, ap. LET. II, 183/17 / V: patent sn (Pl: ~uri) / Pl: ~te / E: ger Patent, fr patente] 1-3 (Înv) (Act) (lege sau) dispoziție care emana de la o autoritate supremă și care conferea o funcție, un grad, stabilea un drept sau un privilegiu. 4 (Pex) Certificat. 5 (Îs) ~ consulară Scrisoare de acreditare a unui consul. 6 (Mar; îs) ~ de sănătate Act care se dă unui vas la plecarea dintr-un port și prin care se confirmă starea sanitară bună a echipajului și a portului respectiv. 7 Drept exclusiv care se acordă unui inventator de a-și exploata o invenție proprie. 8 (Pex) Document care atestă acest drept Si: brevet. 9 (Înv) Drept de a profesa. 10 (Înv) Impozit anual plătit de negustori, meseriași, liber-profesioniști etc. pentru acest drept. 11 (Pex) Dovadă prin care se confirmă plata acestui impozit. 12 (Fig; rar) Sistem original. corectată

PATÉNTĂ, patente, s. f. 1. Drept exclusiv pe care îl are un inventator de a pune în fabricație și în vânzare produsul invenției sale; act, diplomă prin care se acordă acest drept; brevet de invenție. ♦ Fig. (Ir.) Sistem, procedeu (propriu cuiva). ♦ Certificat, dovadă. ◊ Patentă de sănătate = act eliberat conducerii unui vas maritim, la plecarea dintr-un port, prin care se adeverește starea sanitară bună a echipajului. Patentă consulară = scrisoare de acreditare a unui consul. ♦ Drept de a profesa, de a exercita (pe cont propriu) o activitate sau o acțiune comercială. 2. (Înv.) Impozit anual plătit de negustori și de liberii-profesioniști; act prin care se confirma plata acestui impozit și dreptul de exercitare a comerțului sau a profesiunii libere. [Var.: patént s. n.] – Din fr. patente, germ. Patent.

PATÉNT2, -Ă, patenți, -te, adj. Care nu se poate tăgădui, evident. Minciună patentă.Rezultatul fu ceva mai bun decît patentul meu nesucces din ziua precedentă. GALACTION, O. I 233.

PATÉNT3, -Ă, patenți, -te, adj. (Despre încuietori, lacăte etc.) Construit în chip special pentru a prezenta garanții de soliditate, de bună funcționare etc. Deschise. lacătul său patent. C. PETRESCU, C. V. 44. Clește patent (și substantivat, n.) = clește special cu care se pot executa diferite operații de apucare, tăiere etc. ♦ (Substantivat, f.) Capsă (1).

PATÉNTĂ, patente, s. f. 1. Dreptul exclusiv care se acordă unui inventator de a fabrica și de a comercializa o invenție a sa; act, diplomă prin care se acordă acest drept; brevet. ♦ Fig. (Ironic) Sistem, procedeu (propriu, special al cuiva). Candida pe lista guvernului. Toți se zbăteau pe drumuri, cheltuiau bani... Naie Bălușanu nu se mișca de la club Are el patenta lui. PETRESCU, Î. II 136. ♦ Certificat, dovadă. (Fig.) Junghiurile în picioare și podagra îmi chezășuiesc pentru restul vieții cea mai nerevocabilă patentă de incapacitate în deprinderile sprintene și obositoare ale vînătoriei. ODOBESCU, S. III 13. ◊ Potentă de sănătate - act eliberat conducerii unui vas maritim, la plecarea sa dintr-un port, prin care se adeverește bunăstarea sanitară a echipajului. Apăru în capul schelei cu patenta de sănătate în mînă. BART, E. 80. 2. (Învechit) Impozit anual plătit de negustori și de liberii-profesioniști; actul prin care se confixma plata acestui impozit și dreptul de exercitare a comerțului sau a profesiunii. Meseriașii plătesc, pe lîngă contribuțiunea personală... și impozitul de patente. I. IONESCU, M. 222. – Variantă: patént s. n.

PATÉNT2, -Ă adj. (Despre încuietori, lacăte) Construit în chip special pentru a prezenta garanții de soliditate, de bună funcționare. ◊ Clește patent (și s.n.) = clește pentru tăiat și lucrat sârmă. // s.f. Capsă. [< germ. Patent].

PATÉNT3, -Ă adj. (Bot.; despre părți similare ale unui organ) Bine distinct și răsfirat. [< lat. patens].

PATÉNT1, -Ă adj. (Despre acțiuni sau manifestări ale oamenilor) De netăgăduit; autentic, evident. [< fr. patent, it. patente].

PATÉNTĂ s.f. 1. Drept exclusiv acordat unui inventator sau unei autorități de a folosi și de a comercializa o invenție, o inovație etc.; act, diplomă care conferă acest drept; brevet. ♦ (Înv.) Brevet, autorizație de a exercita un anumit comerț. ♦ Patentă de sănătate = document care se dă unui vas la plecarea dintr-un port și prin care se confirmă starea sanitară a portului. ♦ (Fig.; ironic) Sistem, procedeu (propriu cuiva). 2. Impozit care se plătea în trecut pentru un anumit comerț sau o anumită industrie. [< fr., it. patente].

PATÉNT2, -Ă adj. (despre acțiuni, manifestări ale oamenilor) de netăgăduit; autentic, evident. (< fr. patent)

PATÉNT3, -Ă I. adj. (despre încuietori, lacăte) construit în chip special pentru a prezenta garanții de soliditate, de bună funcționare. ♦ clește ~ (și s. n.) = clește pentru tăiat și lucrat sârmă. II. s. f. capsă. (< germ. Patent)

PATÉNTĂ s. f. 1. drept exclusiv acordat unui inventator, unei autorități de a folosi și de a comercializa o invenție, o inovație etc.; act, diplomă care conferă acest drept; brevet. ♦ ~ de sănătate = document care se dă unui vas la plecarea dintr-un port și prin care se confirmă starea sanitară a portului. ◊ (fig.) sistem, procedeu (propriu cuiva). 2. (în trecut) impozit care se plătea pentru un anumit comerț sau o anumită industrie. ◊ licență (pentru exercitarea unui anumit comerț). (< fr. patente, germ. Patent)

PATÉNT2 ~tă (~ți, ~te) (despre sisteme tehnice) Care exclude defectele în procesul de funcționare; cu garanții de funcționare bună. ◊ Clește ~ clește special pentru apucat și tăiat sârma, tabla etc. /<germ. Patent

PATÉNT1 ~tă (~ți, ~te) (despre manifestări ale oamenilor) Care exclude orice contestare; de netăgăduit; incontestabil. /<fr. patent

PATÉNTĂ ~e f. 1) Document care adeverește dreptul unui inventator asupra invenției sale; brevet. 2) Certificat pentru dreptul de a face comerț sau de a exercita o profesie liberă. 3) Impozit anual plătit de negustori sau de liber-profesioniști pentru acest drept. [Var. patent] /<fr. patente, germ. Patent

patentă f. 1. diplomă acordată de suverani, corporațiuni, universități, etc.; 2. contribuțiunea anuală ce plătesc comercianții și industriașii: medicii, advocații, notarii plătesc patentă.

*patént, -ă adj. (fr. patent, d. lat. pátens, -éntis, care e deschis, d. patére, a fi deschis). Absolut evident, absolut manifest: prostie patentă.

*paténtă f., pl. e (fr. patente, d. patent, patent). Diplomă acordată de un suveran, de o corporațiune (Rar). Bir anual al negustorilor și al profesioniștilor liberĭ (medicĭ, avocațĭ ș. a.). Adeverință care certifică plata acestuĭ bir: a arăta patenta.

*patentéz v. tr. (fr. patenter). Supun la plata patenteĭ: a patenta o firmă. Brevetez, liberez o patentă, o diplomă care recunoaște o invențiune. Fac să mi se breveteze o invențiune: mĭ-am patentat mașina pe care am inventat-o.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

patenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. patentez, 3 patentea; conj. prez. 1 sg. să patentez, 3 să patenteze

patenta (a ~) vb., ind. prez. 3 patentea

patentá vb., ind. prez. 1 sg. patentéz, 3 sg. și pl. patenteáză

patent1 adj. m., pl. patenți; f. patentă, pl. patente

patentă (capsă, act) s. f., g.-d. art. patentei; pl. patente

patent1 adj. m., pl. patenți; f. patentă, pl. patente

!patent2 (clește, brevet de invenție) s. n., pl. patente

patentă (capsă, act) s. f., g.-d. art. patentei; pl. patente

patént s. n. /paténtă s. f. (brevet de invenție, dreptul de a profesa o meserie), pl. paténte

patént (care prezintă garanții, evident) adj. m., pl. paténți; f. sg. paténtă, pl. paténte

paténtă (capsă) s. f., pl. paténte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PATÉNT adj. v. autentic, bun, curat, veritabil.

PATÉNTĂ s. v. adeverintă, capsă, certificat, dovadă, mărturie.

PATÉNTĂ s. brevet, (astăzi rar) licență (~ de invenție.)

PATENT adj. evident, învederat, notoriu, vădit, (fig.) patentat. (O hoție ~.)

patent adj. v. AUTENTIC. BUN. CURAT. VERITABIL.

patentă s. v. ADEVERINȚĂ. CAPSĂ. CERTIFICAT. DOVADĂ. MĂRTURIE.

PATENTĂ s. brevet, (astăzi rar) licență. (~ de invenție.)

Intrare: patenta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • patenta
  • patentare
  • patentat
  • patentatu‑
  • patentând
  • patentându‑
singular plural
  • patentea
  • patentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • patentez
(să)
  • patentez
  • patentam
  • patentai
  • patentasem
a II-a (tu)
  • patentezi
(să)
  • patentezi
  • patentai
  • patentași
  • patentaseși
a III-a (el, ea)
  • patentea
(să)
  • patenteze
  • patenta
  • patentă
  • patentase
plural I (noi)
  • patentăm
(să)
  • patentăm
  • patentam
  • patentarăm
  • patentaserăm
  • patentasem
a II-a (voi)
  • patentați
(să)
  • patentați
  • patentați
  • patentarăți
  • patentaserăți
  • patentaseți
a III-a (ei, ele)
  • patentea
(să)
  • patenteze
  • patentau
  • patenta
  • patentaseră
Intrare: patent (adj.)
patent1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patent
  • patentul
  • patentu‑
  • patentă
  • patenta
plural
  • patenți
  • patenții
  • patente
  • patentele
genitiv-dativ singular
  • patent
  • patentului
  • patente
  • patentei
plural
  • patenți
  • patenților
  • patente
  • patentelor
vocativ singular
plural
Intrare: patentă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patentă
  • patenta
plural
  • patente
  • patentele
genitiv-dativ singular
  • patente
  • patentei
plural
  • patente
  • patentelor
vocativ singular
plural
patent2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patent
  • patentul
  • patentu‑
plural
  • patente
  • patentele
genitiv-dativ singular
  • patent
  • patentului
plural
  • patente
  • patentelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

patenta, patentezverb

  • 1. A acorda (cuiva) o patentă; a breveta o invenție. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: breveta
  • 2. învechit A supune pe cineva la plata unei patente. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. A căli un metal în plumb. DN
    • 3.1. tehnică A aplica unei sârme de oțel un tratament termic pentru a-i asigura o rezistență mai mare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

patent, patentăadjectiv

  • 1. (Despre sisteme și obiecte tehnice) Construit în chip special pentru a prezenta garanții de soliditate, de bună funcționare sau pentru a putea fi folosit ușor; care funcționează perfect. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Deschise lacătul său patent. C. PETRESCU, C. V. 44. DLRLC
  • 2. (Despre acțiuni sau manifestări ale omului) Care nu se poate tăgădui; de netăgăduit. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Minciună patentă. DLRLC
    • format_quote Rezultatul fu ceva mai bun decît patentul meu nesucces din ziua precedentă. GALACTION, O. I 233. DLRLC
  • 3. botanică (Despre părți similare ale unui organ) Bine distinct și răsfirat. DN
etimologie:

patentă, patentesubstantiv feminin

  • 1. Drept exclusiv pe care îl are un inventator de a pune în fabricație și în vânzare produsul invenției sale; act, diplomă prin care se acordă acest drept; brevet de invenție. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. figurat ironic Sistem, procedeu (propriu cuiva). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Candida pe lista guvernului. Toți se zbăteau pe drumuri, cheltuiau bani... Naie Bălușanu nu se mișca de la club. Are el patenta lui. PETRESCU, Î. II 136. DLRLC
    • 1.2. Certificat, dovadă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote figurat Junghiurile în picioare și podagra îmi chezășuiesc pentru restul vieții cea mai nerevocabilă patentă de incapacitate în deprinderile sprintene și obositoare ale vînătoriei. ODOBESCU, S. III 13. DLRLC
    • 1.3. Patentă de sănătate = act eliberat conducerii unui vas maritim, la plecarea dintr-un port, prin care se adeverește starea sanitară bună a echipajului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Apăru în capul schelei cu patenta de sănătate în mînă. BART, E. 80. DLRLC
    • 1.4. Patentă consulară = scrisoare de acreditare a unui consul. DEX '09
    • 1.5. Drept de a profesa, de a exercita (pe cont propriu) o activitate sau o acțiune comercială. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. învechit Impozit anual plătit de negustori și de liberi-profesioniști; act prin care se confirma plata acestui impozit și dreptul de exercitare a comerțului sau a profesiei libere. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Meseriașii plătesc, pe lîngă contribuțiunea personală... și impozitul de patente. I. IONESCU, M. 222. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

imagine pentru acest cuvânt

click pe imagini pentru detalii