3 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PASTRÁMĂ, (2) pastrame, s. f. 1. Preparat alimentar din carne (de oaie, de porc etc.) conservată prin sărare, afumare, uscare și condimentare. ◊ Expr. (Fam.) A ține (pe cineva) la pastramă = a ține (pe cineva) închis un timp îndelungat. A face (pe cineva) pastramă = a bate foarte tare (pe cineva). A se face pastramă = a slăbi foarte tare. A pune la pastramă = a ucide; a distruge. 2. (La pl.) Diferite sortimente din carnea definită mai sus. [Pl. și: (2) păstrămuri.Var.: (înv. și reg.) păstrámă s. f.] – Din ngr. pastramás, tc. pastirma.

PĂSTRÁMĂ s. f. v. pastramă.

PĂSTRÁMĂ s. f. v. pastramă.

PĂSTRÁMĂ s. f. v. pastramă.

PASTRÁMĂ, păstrămuri, s. f. Carne (de oaie, de capră, de porc, de gâscă etc.) sărată, afumată, uscată și (puternic) condimentată, care servește ca aliment. ◊ Expr. (Fam.) A ține (pe cineva) la pastramă = a ține (pe cineva) închis un timp îndelungat. A face (pe cineva) pastramă = a bate foarte tare (pe cineva). A se face pastramă = a slăbi foarte tare. A pune la pastramă = a ucide; a distruge. ♦ (La pl.) Diferite sortimente din carnea definită mai sus. [Var.: (înv. și reg.) păstrámă s. f.] – Din ngr. pastramás, tc. pastırma.

PASTRÁMĂ, (2) păstrămuri, s. f. 1. Carne (mai ales de oaie sau de vită) sărată, condimentată și uscată la fum, la soare sau în cuptor. Un berbec întreg, făcut pastramă, a început să sfîrîie pe jăratic. GALACTION, O. I 267. Tăie felii subțiri de pastramă usturoiată. C. PETRESCU, Î. II 135. Negoiță a dat țoiul repede pe gît; a-mbucat o fărîmă de pastramă. CARAGIALE, O. III 44. ◊ Expr. (Familiar, rar) A ține la pastramă (pe cineva) = a ține pe cineva închis undeva (un timp îndelungat). Am să te țin la pastramă hăt și bine. De acum în turbincă au să-ți putrezească ciolanele. CREANGĂ, P. 318. A face pastramă (pe cineva) = a bate rău, a snopi în bătăi. Am să te fac pastramă!... Am să te ard de viu! MACEDONSKI, O. II 67. A se face pastramă = a slăbi rău de tot. (Familiar) A pune la pastramă = a ucide. (Atestat în forma păstramă) Dacă mă vede că-s o văduvă sărmană... mai trebuie să-și bată joc de casa mea? și pe voi să vă puie la păstramă? CREANGĂ, P. 28. 2. (La pl.) Diferite feluri de pastramă. De-i nevoie în casă de dulceți, de pînză, de păstrămuri, de orice în sfîrșit... Marghiolița poartă de grijă de toate. ALECSANDRI, T. I 45. – Variantă: păstrámă s. f.

PASTRÁMĂ păstrămuri f. 1) Produs alimentar preparat din carne bine condimentată și afumată sau uscată la soare. 2) Varietate de astfel de produs alimentar. ◊ A se face ~ a slăbi foarte tare. A ține pe cineva la ~ a ține pe cineva închis timp îndelungat. /<ngr. pastramás, turc. pastirma

pastramă f. 1. carne sărată și afumată: cu câteva bucăți de pastramă ținea băcănie GHICA; 2. fig. a pune la pastramă, a jupui de viu, a snopi în bătăi: mai trebuie să-și bată joc de casa mea și pe voi să vă puie la pastramă? CR. [Vechiu-rom. pastramà = turc. PASTYRMA].

pastrámă f., pl. e, păstrămĭ și n. păstrămurĭ (vrom. pastramá și păstrămá, d. turc. pastyrma și basdyrma, care vine d. ngr. și vgr. pastós, presărat, sărat. D. turc. vine ngr. pastramás, pastrumás și pasturmás, sîrb. pastrma, bg. pastŭrma. Cp. cu cataramă). Carne tăĭată în feliĭ supțirĭ, sărată, tescuită și uscată la umbră și vînt și care se mănîncă așa orĭ friptă. Fig. A pune pe cineva la pastramă, a-l chinui răŭ. V. bujăniță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pastrámă s. f., g.-d. art. pastrámei; (sorturi) pl. pastráme / păstrắmuri

pastrámă s. f., g.-d. art. pastrámei; (sorturi) pl. păstrămuri


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pastrámă (păstrắmuri), s. f. – Carne conservată prin sărare și uscare. – Mr. păstrămă. Tc. pastirma (Roesler 601; Șeineanu, II, 285; Meyer, Alb. St., IV, 94; Ronzevalle 45), din ngr. παστώνω „a săra” (› mr. păstosescu, păstosire „a săra”), παστός „presărat”; cf. ngr. πασταμρᾶς, παστουρμᾶς, alb. pastërmà, bg. pastrăma, sb. pastrma.Der. pastramagiu, s. m. (vînzător de pastramă; derbedeu).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a face (pe cineva) pastramă expr. a bate foarte rău (pe cineva).

a pune la pastramă expr. a ucide; a distruge.

a ține (pe cineva) la pastramă expr. a ține (pe cineva) închis multă vreme.

Intrare: pastrama
pastrama
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pastramă (pl. păstrămuri)
pastramă (pl. păstrămuri) substantiv feminin
substantiv feminin (F37)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pastra
  • pastrama
plural
  • păstrămuri
  • păstrămurile
genitiv-dativ singular
  • pastrame
  • pastramei
plural
  • păstrămuri
  • păstrămurilor
vocativ singular
plural
pastramă (pl. pastrame) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pastra
  • pastrama
plural
  • pastrame
  • pastramele
genitiv-dativ singular
  • pastrame
  • pastramei
plural
  • pastrame
  • pastramelor
vocativ singular
plural
păstramă substantiv feminin
substantiv feminin (F36)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păstra
  • păstrama
plural
  • păstrămuri
  • păstrămurile
genitiv-dativ singular
  • păstrame
  • păstramei
plural
  • păstrămuri
  • păstrămurilor
vocativ singular
plural
Intrare: păstrăma
păstrăma
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.